Ploaia îţi stinge pielea
Se inventează o toamnă
În spatele lanului de floarea-soarelui
Ţara mea are riduri
O poartă copiii în bagaje
Într-o canadă melancolică
România nu-i acasă
Sunt lacăte pe uşi
Şi-i întuneric până la lacrimă
Are nevoie să-i faci respiraţie inimă la inimă
Are nevoie de chirurg
Să intre în operaţie pe cord deschis
Iarmaroc fulguit de melancolia unui înger
Mai exportăm fier ruginit de lacrimă
O toamnă kamikaze
Fachir pe un surâs
Şoseaua trece prin noaptea ghimpată
Eu mai donez sânge undeva în holul istoriei
Comentarii