Virginel Iordache:

Maghiarii sunt rudele noastre, tocmai datorită trecutului istoric care ne leagă împreună

Senatorul PSD de Suceava Virginel Iordache a susţinut miercuri, 13 martie a.c., în Senatul României, declaraţia politică cu tema „Lecţiile din Martie 1990”.

Potrivit senatorului sucevean, în aceste zile se împlinesc 29 de ani de la tragicele evenimente de la Târgu Mureş din martie 1990, când a existat pericolul ca România să se destrame.

Vă prezentăm integral declaraţia politică a senatorului PSD Virginel Iordache. (N.B.)

„Se împlinesc zilele acestea 29 de ani de la tragicele evenimente de la Târgu Mureş, din martie 1990. Numit atât de istorici cât şi de opinia publică un «Martie sângeros», îndrăznesc să afirm că evenimentele care au avut loc atunci au reprezentat probabil cel mai greu moment istoric de după Revoluţie, când efectiv a existat pericolul ca România să se destrame, aflându-ne chiar în faţa posibilităţii de a ne confrunta cu un război civil. Dacă s-ar fi întâmplat asta, ar fi fost o tragedie nemăsurabilă, pentru că ar fi fost mai mult decât un conflict între două naţiuni diferite, ci ar fi fost un conflict între rude. Şi da, îndrăznesc să afirm că maghiarii sunt rudele noastre, tocmai datorită trecutului istoric care ne leagă împreună, fie că vorbim de un context istoric mai dificil, fie că ne referim la perioadele de linişte pe care popoarele noastre le-au traversat împreună. Nu trebuie să uităm niciodată că avem în spate sute de ani de coabitare, uneori paşnică, alteori mai zbuciumată şi că, atunci când vine vorba despre prezent, este mai potrivit pentru toată lumea să ne concentrăm atenţia şi eforturile pe aspectele care ne unesc şi nu pe cele care ne dezbină.

Nu voi face aici o evocare istorică a evenimentelor petrecute în acel martie de tristă amintire. Sunt convins că toţi cei aflaţi în această sală cunosc, prea bine, istoria acelor zile. Voi sublinia în schimb lecţiile învăţate sau care ar trebui să fie învăţate de pe urma evenimentelor amintite, lecţii care ar trebui să fie bine însuşite de clasa politică actuală, pentru ca asemenea episoade să nu mai aibă loc în viitorul României.

În primul rând, consider că am învăţat cât de importantă este comunicarea, pentru a evita avântarea în conflicte ce au la bază mesaje greşit înţelese sau măsuri administrative luate fără a fi explicate în prealabil populaţiei, mai cu seamă atunci când vine vorba de acţiuni care privesc identitatea unor minorităţi, indiferent de minoritate. Manipularea, distinşi colegi, este posibilă acolo unde adevărul nu este clar sau bine explicat. Atunci când oamenii au o imagine clară a ceea ce se întâmplă sau ce urmează să se întâmple, diversiunile nu prind în mentalul colectiv. Dar dacă facem greşeala de a nu ne explica suficient intenţiile, de a nu fi clari şi de a nu promova un dialog constructiv, ajungem în situaţii conflictuale neplăcute, care pot distruge întreaga ţară, nu numai pe cei implicaţi în mod direct.

În al doilea rând, am învăţat că trebuie să avem mai multă maturitate în relaţia cu minorităţile conlocuitoare.

Trebuie să le respectăm cultura, istoria, limba şi tradiţia după cum şi ele trebuie să facă acelaşi lucru faţă de poporul român, în egală măsură. Stabilirea unor relaţii echilibrate în sensul mai sus menţionat reprezintă cea mai bună premisă pentru evitarea conflictelor. Respectul consolidează orice relaţie, transformând-o, în cele din urmă, în prietenie reciprocă. Iar atunci când în rândul populaţiei majoritare sau în rândul populaţiei minoritare apar elemente extremiste, ambele tabere au datoria morală de a le elimina din rândul lor sau să se delimiteze de acţiunile lor, pentru liniştea unui întreg neam care este infinit mai importantă, decât gălăgia unor neaveniţi.

În al treilea rând, poate cea mai aspră lecţie a fost cea a unităţii. Ambele tabere implicate în conflict au fost puternic marcate de acest aspect. Atât românii, cât şi maghiarii au demonstrat că sângele apă nu se face, iar acesta este un adevăr de necontestat, oricât ar fi de dureros. Doar că ambele tabere au avut capacitatea de a înţelege, înainte de a fi prea târziu, că înainte de a fi maghiari sau români, că suntem oameni care trăiesc în aceeaşi comunitate şi că numai uniţi, trecând peste barierele etnice şi sechelele trecutului, putem găsi cea mai potrivită soluţie pentru a trăi în pace împreună. A fost o lecţie foarte dureroasă, dar care a permis ca în anii următori să se normalizeze situaţia în zonă. Să nu uităm că în unitate stă puterea unui popor, iar poporul român are în componenţa sa şi alte etnii, care i-au adus un plus de valoare tocmai prin prisma culturilor proprii, care s-au alăturat celei româneşti, îmbogăţind-o.

Iar a patra lecţie oferită de evenimentele din martie 1990 este cea a responsabilităţii pe care trebuie să o aibă oamenii politici. Pentru că dacă unii oameni politici ai vremii, pe care nu-i vom menţiona deoarece nu merită să fie amintiţi de istorie din cauza celor întâmplate, nu ar fi încurajat extremismul şi ar fi împiedicat prin pârghiile avute, încurajarea acţiunilor care au stârnit conflictul menţionat, am fi fost mai departe un model de convieţuire pentru întreaga lume.

Închei această declaraţie politică subliniind cât este de important să ne însuşim aceste lecţii ale trecutului, pentru a nu-l repeta şi fac un apel la unitate naţională şi toleranţă reciprocă. Fac acest apel, în contextul în care provocări extremiste încă mai sunt, iar noi, ca oameni politici, avem datoria de a le contracara prin promovarea unui dialog eficient, transparent, care trebuie să plece de la acele elemente care ne unesc ca popor şi nu ne destramă pe criterii strict etnice. Trebuie să înţelegem că eventualele conflicte nu ajută cu nimic oamenii din zonele respective. Din contra, putem spune că le fac mai mult rău, pentru că dezvoltarea economică, evoluţia culturală şi păstrarea identităţii naţionale sunt posibile numai într-un climat de stabilitate, echilibru şi toleranţă pe care sunt convins că factorii decidenţi doresc să-l păstreze. Numai uniţi putem schimba în bine soarta tuturor cetăţenilor români, indiferent de naţionalitate. Doar împreună, trecând peste diferenţele de opinii şi de mentalităţi, putem avea grijă de viitorul copiilor noştri, al copiilor copiilor noştri şi îndrăznesc să-mi exprim aici dorinţa personală ca atât românii cât şi maghiarii, împreună cu celelalte minorităţi de pe cuprinsul României, să ne prindem cât mai curând într-o mare horă a unirii, celebrând unitatea în diversitate şi un viitor comun european.”

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: