După ce, în episodul anterior, am adus în atenţie ceea ce, cu oarecare îngăduinţă terminologică, am putea numi ortograme temporale, acordând prioritate, în context, cuvântului esenţial al sferei semantice vizate (timp), continuăm demersul pe aceeaşi temă evidenţiind alte exprimări problematice de natură înrudită. Mai întâi, două constând în trimiteri către un moment (nedeterminat) din trecut.
Demult sau de mult? Este o întrebare pe care adepţii corectitudinii şi-o pun atunci când trebuie să aleagă varianta adecvată din perspectivă grafică (în pronunţare, diferenţa nu este, în general, perceptibilă). Iată o opţiune neinspirată: „Era, demult, prea târziu. Comunismul nu mai putea fi învins…” (adevărul.ro, 7 mai 2018); şi una potrivită: „nu mai este de mult în comă” (digi24.ro, 30 iulie 2018; referindu-se la acelaşi caz, cel al lui Schumacher, o altă publicaţie preferă…eroarea: „nu mai este demult în comă” – cancan.ro, 10 iulie 2018). Chiar dacă greşeala nu are implicaţii grave asupra conţinutului comunicării, ea putea şi trebuia să fie evitată. Cum? Ţinând seama de faptul că demult (adverb) poate fi înlocuit cu „odinioară, cândva, cu mult timp înainte” şi răspunde la întrebarea „când?”. El intră în componenţa unor adverbe compuse – mai demult, de demult. În schimb, de mult, ca locuţiune adverbială, înseamnă „de vreme îndelungată”, este o prescurtare intrată… de mult în uz a lui de mult timp şi răspunde la întrebarea „de când?”. Este, oare, clar? Teoretic şi pentru situaţii majoritare, da, însă pot fi întâlnite şi cazuri când contează ceea ce a avut în gând „scriitorul”. Iată un asemenea caz: „n-a fost spontan ci demult agreeat” (adevarul.ro, 28 februarie 2018). Trecând cu vederea cele două greşeli – lipsa virgulei înainte de adversativa ci şi scrierea lui agreat cu doi e, un fel de hipercorectitudine influenţată, probabil, de corectul agreează – , trebuie să recunoaştem că e greu de spus dacă publicistul a dorit să afirme că „a fost agreat odinioară” sau „a fost agreat de mult timp” (în ce ne priveşte, pare mai plauzibilă a doua variantă, situaţie în care ar fi de „contabilizat” a treia greşeală într-un enunţ scurt). Să mai menţionăm că o asemenea dilemă apare doar atunci când de mult are sens temporal, nu şi dacă avem de-a face cu o prepoziţie + adverb (cantitativ) implicate în formulări de tipul „se vede cât de mult s-a schimbat”, „este evident cât de mult a fost influenţat” etc.
Tot un moment neprecizat din trecut exprimă şi adverbul odată, alternativa „nesudată” (o dată) ieşind din sfera propriu-zisă a temporalităţii. Pentru prima ipostază, cu sensul apropiat de al lui demult şi intrată în formula tradiţională de introducere în poveste („ fost odată ca niciodată”), cazurile de abatere de la norma grafică sunt extrem de rare. Foarte frecvente sunt însă cele de scriere greşită, într-un cuvânt, a numeralului o dată (din aceeaşi serie cu de două ori, de multe ori etc.): „a intervenit de două ori… Odată cu bicicleta, şi odată cu avionul…” (evz.ro, 2 mai 2018); „va sesiza încă odată CCR” (evz.ro, 3 mai 2018). În trecere să amintim formele corecte ale unor locuţiuni care-l cuprind pe odată: odată ce (conjuncţională), odată cu (prepoziţională), odată şi odată, dintr-odată (adverbiale).
Încheiem (fără a epuiza) seria formulărilor temporale susceptibile de erori cu cele referitoare la exprimarea orei. Ele apar, de obicei, atunci când numeralul implicat are forme diferite pentru masculin şi feminin (doi – două, plus numeralele compuse care-l cuprind pe acesta: doisprezece-douăsprezece, douăzeci şi doi-douăzeci şi două etc.). Se aude, uneori, la radio, pe posturi de televiziune şi (mai des) în vorbirea neîngrijită „ora doisprezece”, „ora douăzeci şi doi”, corecte fiind formele feminine, acordate cu genul substantivului ora.
I.NEDELEA
Comentarii