– Lipseşte cel cu nume de lacrimă,
Voievodul candorii din Ţara Fagilor
Cu poeţi şi arbori tot mai puţini,
Prea Bunule, a vorbit îngerul
Trecând în revistă şiragul condeierilor
Chemaţi să adore Cuvântul la El Acasă.
– Îl văd trecând împovărat de intalii
Vârful duioasei obcini înlăcrimate
Răscolit de toamna neîncepută,
De ţară castă şi iubire sublimă,
Dă ştire heraldul encomiastic emoţionat.
– Prea bine. Odată ajuns să-i dăm
Rang de Apostol al Melancoliei,
Zis-a Domnul gânditor
Încheind lectura POEMULUI.
Tucu Moroşanu
Comentarii