Andropauză. Andropauza este mult mai distractivă decât menopauza. La momentul menopauzei, femeia se îngraşă şi se deprimă, pe când bărbaţii încep să agaţe fete tinere şi să cheltuiască…
Curaj. Ana Pauker a avut curajul să se opună colectivizării forţate a agriculturii României. În anul 1950, ea s-a internat într-un spital din Moscova pentru tratament contra unui cancer depistat la sân. În absenţa ei din ţară, comuniştii de la Bucureşti au declanşat o campanie accelerată de colectivizare forţată a agriculturii româneşti. După întoarcerea de la Moscova a Anei Pauker, nu s-a mai putut constitui, din cauza opoziţiei sale, nicio gospodărie agricolă colectivă în tot cursul anului următor. Ea începuse să fie văzută drept o apărătoare a micii gospodării ţărăneşti, spre furia consilierilor sovietici aflaţi pe atunci în România. Lista acestor acte temerare este lungă şi merită menţionate câteva dintre ele. Astfel, ca ministru, Ana Pauker: 1. A blocat campania de exterminare a „chiaburilor”; 2. A oprit procesele anti-Tito iniţiate de sovietici şi sateliţii lor din Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia şi Albania; 3. S-a opus începerii procesului contra lui Lucreţiu Pătrăşcanu; 4. A oprit reprimarea veteranilor români din războiul civil din Spania; 5. A stopat urmărirea judiciară a sioniştilor din România care începuseră din 1950 să fie persecutaţi la instigarea Moscovei. Niciun sionist n-a putut fi adus în faţa justiţiei până la căderea de la putere a Anei Pauker.
Culme. Culmea matematicii: să stai de unul singur şi să te simţi în plus.
Dar. Nici măcar cel mai bogat bărbat din lume nu ar putea oferi unei femei un dar mai preţios decât certitudinea ei că este iubita, aleasa…
Frumuseţe. Orice s-ar spune, alături de ea, de strălucirea ei orbitoare, inteligenţa şi sensibilitatea rămân mereu nişte rude sărace.
Ghicitoare. Definiţi grupul social în rândul căruia 25% dintre componenţi au avut sau au pe rol dosare penale ori civile, 30% au la activ minim două mariaje, 80% practică pe faţă şantajul ori traficul de influenţă, 40% au plătit amenzi pentru diferite abateri etc. Aţi spus cumva „pensionarii” Penitenciarului Botoşani? Aş! E vorba de clasa politică românească…
Gropar. O meserie fără viitor: nu-ţi poţi fideliza clienţii!
Legitimare. „Dacă vrei să-mi zici cum este inima unui om, nu-mi spune ce citeşte, spune-mi ce reciteşte.” (François Mauriac). E splendid, la o primă lectură, acest test. Dar oare cui să-l aplicăm într-o epocă în care oamenii cu funcţii (ori, mai grav, şi cei tineri, care aspiră la funcţii, putere, privilegii) nu doar că nu recitesc. Cum, ce să re-citească? Ei nu citesc, nu au citit, nu vor citi, nu vor re-citi.
Murdărie. „Am fost fascinat de comunism, pentru că am trăit copilăria în comunism. Pentru mine era ciudat de ce oamenii au acceptat acest sistem atât de murdar. Totul era murdar în comunism, totul. Murdăria mi se pare caracteristica principală a comunismului. La noi există un cuvânt intraductibil: syf. În 1996, la 19 ani, am venit în România ca turist şi mi-a plăcut aici.” (Adam Burakowski)
Orgasm. Acele cinci sau 15 secunde înainte să începi să te gândeşti cum să scoţi ciudatul/ ciudata ăsta/ asta din casa ta.
Pacoste. Nicolae Ceauşescu II, cel sinucis (?) la Ambasada din Viena, fratele hărăzit la beţie, zice-se, de tata Andruţa cu acelaşi nume ca al „regretatului odios”, era şicanat uneori, în şoaptă, de soţia sa. Ştiind că acesta îi făcuse şi el, în tinereţe, curte cumnatei Elena, ajunsă la apogeul puterii (şi… prostiei) femeia îi „reproşa”: Nicule, mai bine o luai pe ea şi scăpai ţara de o pacoste! Istoria contrafactuală rămâne o permanentă seducţie.
Respect. Doi prieteni erau într-o zi pe terenul de golf. Unul dintre ei tocmai se pregătea să lovească, moment în care zăreşte o lungă procesiune funerară trecând prin apropiere. Tipul se opreşte cu crosa în aer, îşi scoate şapca, închide ochii şi lasă capul în jos, cufundat în rugăciune. Prietenul său zice, mirat: Vai, e cel mai frumos şi mai mişcător gest pe care l-am văzut vreodată! Eşti un om absolut nemaipomenit! Iar celălalt răspunde: Ce vrei, am fost căsătoriţi 35 de ani.
Trist. – Alo, bună ziua, Casa Poporului? – Da. – Cu poporul, vă rog!
Comentarii