Lăsat de sec

Raportându-ne la dimensiuni şi greutate, s-ar putea bănui că sunt un mâncău, deşi, vă imaginaţi, sunt ultimul de acord cu presupunerea. Dar, cercetându-mă acum, când încep să scriu despre subiectul ce urmează, parcă mă îndoiesc de convingerea mea că n-ar fi aşa.

Probabil de aceea mi-a rămas în memorie sănătosul festin determinat de această zi din calendar în gospodăria unui bucovinean de altădată, descris de Em. Grigorovitza în „Lăsat de săc”. Ne aflăm cam la jumătatea secolului al XIX-lea, în gospodăria vornicului Horodnicului de Sus, Zaharie Zub, unchiul scriitorului. În timp ce în casă gospodinele fac ultimele pregătiri pentru masa de lăsat de sec, Costan, mai-marele peste slugile vornicului, înhaţă, stând în picioare în car, paiele de fân aruncate de băiatul de la vite din vârful stogului.

La un moment dat, înveselit probabil de gândul că urmează un praznic ca la un primar acasă, cel de sus sloboade o pală zdravănă de fân de-l acoperă pe Costan şi sperie boii. Acesta, stăpânit şi el de gândul că urmează ce urmează, nu se supără…

Şi amândoi aveau dreptate. Iată festinul: „În capul mesei vornicul – om înalt şi vrednic, cu mustaţa scurtă şi ras la faţă şi pe sub plete –, tăia cu cuţitul său mare, desprins de la chimir, fălii groase de pâne albă de grâu, în timpul când ceilalţi se aşezau încet la masa aşternută. În capătul din fund s-a aşezat Costan (…). Şi a pornit, după o mică cinste şi închinăciune de pahare cu rachiu dulce, încet, ospăţul. Înainte ce gătise stăpânul casei a tăia pâne au fost înşirate prin mijlocul mesei obicinuitele blide cu brânză cu smântână, încunjurate cu hrinci de mămăligă caldă, aurie, tăiate frumos cu aţă (…). Apoi s-au adus pe masă întâi nişte străchini mari, unele cu borş cu costiţe de porc, altele cu zamă galbănă de găină, după care au urmat îndată sahanele cu cele două feluri de carne, aşezate de potrivă.

Pentru cine nu se împăca cu pânea de grâu se mai aflau şi tăieturi de malaiu dulce, iar la carne mai erau puse în apropiere şi străchinuţe cu usturoiu pisat cu slatină, ce-i spune mujdeiu. Mai târziu s-au ivit apoi gustoasele sarmale sau găluşte – cum le mai zice în unele locuri – şi de care nu se lipseşte nicicând românul nostru la mese mari. În urma acestor bucate cam fierbinţi de fel, au venit lucruri mai răcoroase, adică vestitele răcituri de picioare de porc. N-au lipsit, bineînţeles, să vie după asta şi cârnaţi, chişte, pasat cu slănină şi mai câte altele.

(…) În vremea aceasta s-au arătat pe masă două marcoteţe prăpăstioase, pline până-n vârf, cu plăcinte de brânză”.

Acuma, gândesc şi eu ca scriitorul: bucovineni sunteţi şi dumneavoastră. Problema e: v-aţi pregătit de lăsat de sec?…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!