Nunta, de la vis la realitate

Mamă, mă mărit ! (IV)

 Vei fi, o zi şi o noapte, persoana spre care se vor îndrepta toate privirile şi, ca urmare, trebuie să te pregăteşti temeinic pentru aşa examen. Va fi petrecerea vieţii tale, fă în aşa fel încât să-ţi rămână frumoasă în amintire, iar zâmbetele imortalizate în fotografii şi în filmări să fie din toată inima, nu de complezenţă. Pentru asta îţi trebuie, întâi de toate, cea mai frumoasă rochie de mireasă, să-ţi pară noaptea de vis, nu alta.

Asta, dacă nu vei opta pentru nunta de zi, la care ar trebui să te gândeşti cu seriozitate, lucru făcut de tot mai multă lume, în ultima vreme. Cheful de distracţie nu scade, la lumina zilei, mâncarea nu pică greu, ca pe timp de noapte şi nici nu eşti ruptă de oboseală, a doua zi, şi încă vreo două apoi, după un tur de forţă nocturn.

Ce model? Prinţesă, sirenă, cu trenă, baby doll, empire…

Ăla care-ţi place ţie şi cel care-ţi vine cel mai bine, totul este permis. „E frumos ce-mi place mie” funcţionează, cu condiţia să ai gust. Dacă nu ai, faci rost de la cine are.

Dacă e să iei pe cineva cu tine să-şi dea cu părerea, cu mama e cel mai bine să mergi atunci când e să-ţi alegi rochia de mireasă, aşa cum fac multe dintre domnişoarele care se prezintă la doamna Maria Hîj. Nu de alta, dar mama nu te va lăsa să pui orice pe tine, cu siguranţă. Nici doamna Hîj nu o va face. Multe cupluri şi mulţi nuntaşi au purtat şi mai poartă, la marea petrecere, flori făcute la firma sa, care se disting prin bun gust şi eleganţă şi tot despre asta e vorba şi atunci când ne referim la creaţiile sale de acum, fie că e vorba de rochiile pentru mirese sau cele pentru domnişoare de onoare ori pentru fetiţele ce participă la petrecere şi se vor deosebit îmbrăcate.

Rochii unicat, în special, foarte rar serii scurte, se fac în atelierul său, unde sunt oameni bine pregătiţi, lucru care se observă cu uşurinţă, privind ce le iese din mână. Rochia se comandă din timp, sau măcar se acontează, pentru că, ocupate tare fiind, firma nu pridideşte să execute comenzile.

Acum vreo 2000 de ani, miresele din Egiptul antic purtau mai multe rânduri de drapaje din materiale simple. Cele romane îmbrăcau rochii simple, albe, din materiale subţiri, moi, aducând astfel tribut lui Hymen, zeul fertilităţii şi căsătoriei. În Evul Mediu, dacă erai aşa, mai din popor, îţi puneai o rochie mai bună sau, dacă erai de viţă nobilă, puneai pe tine una brodată cu fir de aur şi argint. Greu de crezut că ai purta una din ele. Deci, ce alegi: rochie tip sirenă, cu trenă, baby doll, empire?

Nu eşti tu singura mireasă pretenţioasă, doamna Hîj, cu o lungă experienţă în spate, a trecut prin tot felul de situaţii, va şti să te mulţumească. „Miresele vin bine informate, cu fotografia rochiei pe care şi-o doresc, la curent cu cele mai noi tendinţe în materie de rochii de mireasă”, spune interlocutoarea mea, care, cu tact, cu răbdare, dacă va fi nevoie, va şti să te convingă că nu ai ales cel mai bun model de rochie pentru silueta ta sau pentru dimensiunile tale, dacă persişti în greşeală. „Rochia trebuie să o reprezinte pe mireasă şi, chiar dacă, uneori, adevărul supără, prefer să îi spun părerea mea şi să o ajut să îşi aleagă modelul potrivit, chiar dacă ea a visat la altceva. Sunt rochii pentru care trebuie să ai atitudine, sunt modele care nu avantajează persoanele scunde. Una este să vezi o rochie pe un manechin cu forme perfecte şi alta e să o adaptezi, i-ar putea scădea din frumuseţe şi ţi-ar aduce ţie deservicii de imagine”.

Rochie albă?

Albul se consideră a fi culoarea tradiţională a rochiilor de mireasă, dar nu este obligatoriu şi nici nu a fost aşa, întotdeauna.

Iniţial, atât în Atena, cât şi în Roma antică, miresele purtau rochii viu colorate. Îşi împodobeau părul cu coroniţe şi duceau în mână buchete din flori culese de ele.

În Evul Mediu rochiile lor aveau culorile curcubeului, moda fiind influenţată de credinţa în zeul-soare Ra şi, ca urmare, miresele alegeau nuanţe de galben, portocaliu şi roşu.

Prin anii 1500, albastrul era culoarea dominantă, la 1600 – roşul revine în vestimentaţia rochiei de mireasă, iar în anii 1700 – rozul şi tonurile de roz purpuriu, pal-pastelat.

Începând cu secolul al 18-lea şi până la jumătatea secolului 19, ţinuta de nuntă devine mult mai bogată şi mai rafinată, miresele care aparţineau caselor regale alegeau materiale scumpe, culorile preferate fiind argintiu cu roşu. Victoria I a Angliei este însă prima care a purtat, în 1840, o rochie de mireasă albă, în locul uneia de culoare argintie. Ea a apărut atunci într-o superbă rochie albă cu o trenă de aproape 5 metri, ţinând în mână un buchet din flori de portocal. Până la ea, femeile puteau alege orice culoare pentru rochie, mai puţin negru şi roşu, culori asociate doliului, respectiv, prostituţiei.

Miresele românce au început să poarte rochii albe la sfârşitul secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea. Le-au adoptat-o mai întâi doamnele din înalta societate, apoi majoritatea femeilor de la oraş. La sate au fost mai greu acceptate, acolo miresele continuând să poarte costumul naţional.

Multă vreme stăpână, acum rochia albă şi-a pierdut din farmecul şi semnificaţiile de odinioară şi a devenit, de multe ori, o ţinută de seară, nemaifiind cea care marchează un început, ci, mai degrabă, oficializarea unei relaţii mai îndelungate. Modelul rochiei este uneori atât de îndrăzneţ, încât devine incompatibil cu serviciul divin.

Mariei Hîj i s-au cerut, anul acesta, puţine rochii albe, cele mai solicitate fiind cele ivory – şi aceasta, în trei nuanţe, nude, somon şi roz prăfuit.

Rochii îndrăzneţe? Mai puţin, poate doar cu accesorii mai vizibile, mai ochioase, mai rar rochii scurte. Dar poţi apela la modelul „trei într-una”, să ai şi una scurtă, să-i aplici, la alegere, o fustă de lungime medie sau una lungă. „Nu mă reprezintă excentricul şi nu îl promovez”, spune Maria Hîj, numeroasele modele de rochie din jurul nostru confirmând aceasta. Le găseşti şi la târguri, dar la fel de bine le găseşti la magazinele firmei, unde le vinde la preţ de producător, ceea ce nu e puţin lucru pentru tine, mai ales când mai ai atâtea de plătit, pe lângă rochie.

Iar dacă modelul dorit nu se află expus, dacă există pentru el tipar, atunci te poţi considera norocoasă, o să ţi-l confecţioneze, chiar dacă ai venit cam târziu să-l comanzi.

La bazar

Nu e uşor să deţii o afacere care se ocupă de vestimentaţia mireselor, mai ales când bazarul e plin de rochii aduse din Ucraina. Am fost să-mi fac o idee şi am observat, în primul rând, aceeaşi grijă a vânzătoarelor să nu fotografiez, lucru constatat, de altfel, şi la alte magazine din oraş care comercializează rochiile create în ateliere proprii. Nu le subestima, au ochiul format şi îşi dau seama repede, în situaţia în care ignori cartonul în care aparatul foto e tăiat zdravăn de două dungi încrucişate. Nici nu filma, mi-a povestit o doamnă că două tinerele, crezând că-i pot înşela vigilenţa, au încercat să filmeze, părându-li-se mai simplu aşa. Ei, nu a fost. Toată lumea se păzeşte să nu-i fie furate modelele, spionajul se practică din greu, din câte observ.

Poţi cumpăra din bazar o rochie – şi retuşurile ţi se fac pe loc – sau poţi merge cu fotografia celei dorite în mână şi s-o comanzi, după ce plăteşti un aconto. Cu dantelă în relief, cu perle, cu pietre, de care vrei, de aia comanzi. Şi din aia închisă până-n gât şi din aia cu transparenţe obraznice, de rişti să nu te primească preotul în biserică îmbrăcată aşa. Oferta e variată şi doamnele gata să facă totul ca să pleci fericită din magazinul lor, ba chiar să îţi mai facă o reducere, cât de cât, dacă te-ai speriat de preţ.

Rochie de designer, by Ioana Iacob

Dacă vrei să ţopăi de fericire, admirându-te în oglindă, să vezi cum îţi stă cu minunăţia cu care eşti îmbrăcată mergi la designerul (cu patalama la mână) Ioana Iacob. Acolo va lăcrima alături de tine, bucurându-se de bucuria ta, şi Lăcrămioara, cu care Ioana lucrează de mulţi ani. Nu de alta, dar, dacă i s-au umezit ochii numai amintindu-şi de bucuria fostelor cliente, îmi închipui ce plâns iese când te duci tu la ultima probă.

De trei, cel mult patru probe e nevoie la Ioana, ca totul să iasă perfect pentru că, din mâna unui designer ca ea nu iese orice şi nu degeaba vin viitoarele de peste tot, din 2006, să-i facă rochia. În cazul ei, 90 la sută dintre cliente o vizitează după ce le-a fost recomandată de o clientă încântată de rodul muncii doamnelor din atelier. Vin din judeţ, din afara lui, de la distanţe mari. 10 fotografii ai şi nu ştii la care să te opreşti? La o cafea, Ioana o să facă în aşa fel încât să le contopească într-una, rezultatul fiind cea mai minunată rochie din câte au fost vreodată. Asta după ce o să-ţi cunoască povestea, o să se lămurească asupra felului tău de a fi, o să încerce să afle unele amănunte despre tine, lucru ce ţi se va putea părea ciudat, dar ei – extrem de necesar pentru a te îndruma corect în alegere. Dacă eşti în procentajul celor de 20 la sută care nu se lasă învăţate, o sa facă aşa cum îţi doreşti, nu-i supărare, clientul e suveran asupra alegerilor sale. Însă Ioana şi doamnele sale ştiu ce material se potriveşte cu dantela, cum se comportă tiulul şi ce combinaţii sunt indicate pentru ca rochia să cadă frumos, ce material este potrivit pentru modelul ales de tine. „Anul acesta în atelier au prins formă rochii mai romantice, apropiate de modelul clasic de prinţesă, dar mai simple”, spune Ioana Iacob, încântată că domnişoarele par a-şi fi dat seama că, de cele mai multe ori, mai încărcat nu înseamnă neapărat mai frumos. A făcut rochii gri şi rochii argintii, însă „ivory rules”, spune ea, adică mai toată lumea vrea rochii în nuanţe de ivory. Şi cu dantelă 3D, chiar dacă asta creşte cam cu 25 la sută preţul unei rochii. O dată te măriţi, la o adică. Sau aşa ar fi de dorit. „Toate casele de modă au promovat foarte mult, anul acesta, broderia, fie ea aplicată sau ţesută pe corset, pe fustă, pe tiul. Clientele vin cu lecţia învăţată, studiază site-uri şi sunt la curent cu ultimele tendinţe, ca urmare cele mai multe îşi doresc dantelă 3D”, spune Ioana.

Puţine domnişoare mai ţin cont de superstiţia potrivit căreia viitorul soţ nu trebuie să vadă înainte rochia de mireasă. Vin şi ei la atelier, îşi mai iau părinţii sau viitorii socri, îşi dau cu părerea şi te trezeşti cu ei şi la proba a doua, spulberând astfel orice surpriză. S-au schimbat vremurile, s-au schimbat obiceiurile.

Ioana o să îţi primească comanda cu un an înainte, dar rochia nu o primeşti decât cu o lună înainte de marele eveniment pentru că multe se pot întâmpla într-un an. Ca şi multe alte femei, o să îţi doreşti şi tu să fii cât mai slabă şi deci vei avea alte măsuri sau vei alege alţi pantofi, lucru important, când vorbim de o rochie lungă. Sau vei dori să schimbi modelul, li s-a mai întâmplat şi altora. Din păcate altora li s-a mai întâmplat să anuleze nunta sau, Doamne fereşte, să le plece în lume cel ce urma să le devină soţ.

Ascult-o şi atunci când te va învăţa despre ceea ce presupune eleganţa unei mirese, un om cu simţ artistic cum e ea nu poate decât să-ţi dea sfaturi bune: eşti mireasă, nu pom de Crăciun. „Eu le învăţ să preţuiască simplitatea, este suficient pentru o mireasă să poarte verighetă şi cercei, în condiţiile în care rochia este mai împodobită”, spune.

Şi, ca un designer ce se respectă, Ioana speră să apuce cât mai repede ziua în care va face o pereche de pantaloni extraordinari, pentru o mireasă extraordinară. La sacou are experienţă, că a mai făcut.

Cum se îmbracă mirele

Costumul pentru mire? Dacă se crede atât de bărbat încât să-şi dorească să întemeieze o familie, să se descurce. Numai să nu cumva să te facă de ruşine, la ce rochie minunată ai.

Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI