Aşa, deci, v-aţi hotărât, vreţi să fiţi oameni la casa voastră, să vă puneţi pirostriile, să fiţi în rând cu lumea, să închideţi gura părinţilor, să moară de ciudă bârfitorii sau de necaz alea nemăritate.
Puteţi alege calea simplă: îţi iei de mână jumătatea şi te prezinţi la ofiţerul stării civile şi gata, treaba-i rezolvată. Tu, viitoarea doamnă, trebuie să ai cel puţin 16 ani iar el, 18, asta să ţii minte. Iei în buzunar certificatele de naştere, în original şi în copie nelegalizată, actele de identitate şi certificatele medicale prenupţiale care să cuprindă menţiunea că te poţi mărita au ba şi te prezinţi hotărât în faţa omului cu banderolă tricoloră. Dacă ţi-ai găsit bărbat în Italia sau dacă ai mai fost măritată e puţin mai complicat, dar ai răbdare, totul se rezolvă, nu rămâi nemăritată, totul e să depui actele la Starea civilă cu 10 zile calendaristice înainte de data cu pricina. Semnezi şi gata, adio burlăcie, „casă de piatră!”.
Dacă te-ai visat în rochie de prinţesă, dansând valsul miresii în faţa multor invitaţi, respiră adânc, fă o cruce, spune „Doamne ajută!” şi începe pregătirile.
Un solitaire, cât de mic
Te cere de la ai tăi, nu te cere, un inel de logodnă trebuie să-ţi dea. Îl costă cel mai puţin vreo 500 de lei – un inel cu un solitaire, cu o piatră de zirconiu, nu diamant de la celebra casă Tiffany, cam aşa cumpără marea majoritate a viitorilor gineri, mi-a spus Larisa, care lucrează la un magazin de bijuterii din centrul oraşului Suceava. Costul unul gram de aur variază de la 175 la 198 lei, în unele magazine poate fi mai mult, rareori mai puţin. Larisa a vândut şi inele de 8000 de lei, din aur de 18 karate.
Dacă vrei să-ţi strici surpriza, te poţi duce cu el în magazin, să-ţi alegi inelul. Dacă nu, lasă-l să meargă, cum au mers şi alţii, cu mamele lor (să fii sigură însă că, în cazul ăsta, o să porţi inelul ales de soacră, aşa au păţit şi altele), care o să aleagă exact după dorinţele ei. Partea bună e că, în caz că nu-ţi va plăcea şi pace, Larisa o să ţi-l schimbe cu unul pe placul tău.
Că tot vorbim de inele, să-ţi zic vreo două despre verighete. Între 2000 şi 3000 de lei, atâta costă cele mai cumpărate, în funcţie de dimensiunea lor, de model sau din ce metal preţios sunt făcute. Astea din fotografie, minuţios lucrate, costa 3500 lei.
Îţi mai spun ceva, ce mi-a spus Larisa: la magazinul de bijuterii te prezinţi din timp, cu vreo lună înainte e cel mai bine, verighetele se comandă, nu le iei direct de acolo, durează până intri în posesia lor. A văzut ea viitori miri îngrijoraţi nevoie-mare că venea nunta peste ei şi nu aveau cele două cerculeţe de metal preţios, a fost supărare mare când şi-au dat seama că nu se poate chiar totul aşa, în grabă.
Bine-ar fi să ştii mărimile corecte şi să ai cât de cât idee de modelul pe care – teoretic – îl vei purta o viaţă. Şi să fie din aur de 18 karate, ăla fiind mai dur, verigheta fiind şi ea supusă – la propriu – frecuşului unei căsnicii.
De la un alt magazin, unde îndrumători în ale cumpărării sunt soţii Mihai şi Mihaela, am aflat cam aceleaşi lucruri. Domnul îmi spune – ca o observaţie personală a unui om ce vinde bijuterii de ceva vreme – că multe viitoare mirese nu se încurcă atunci când au de ales dintre variate modele de inele sau verighete: întotdeauna le vor alege pe cele mai scumpe.
Ce sa zic, viitori însurăţei, bucuraţi-vă că, în zilele astea, aurul se găseşte pe toate drumurile. În vremuri trecute renunţai la o bijuterie pe care o dădeai la topit ca să-ţi faci verighete sau cumpărai aur de contrabandă. Treabă periculoasă, cu consecinţe urâte pentru libertatea celui prins cu metalul preţios asupra-i.
Să dăm sfoară în ţară!
Adică să faceţi invitaţiile de nuntă şi să le răspândiţi în lume. Asta după ce, înainte, aţi stabilit restaurantul, data cununiei civile şi a celei religioase şi aţi fost cu „sărut mâna” la naşi.
Am văzut atâtea modele de invitaţii de nuntă încât nu-l invidiez pe cel ce va fi pus în situaţia de a alege una. Anca, de la o cunoscută tipografie din Suceava, mi-a spus că, de multe ori, mirii nici nu vin când e să se dea comanda. Vin mamele lor sau, într-un caz fericit, câte unul din ei, însoţit de mama-soacră, care va alege, desigur, după gustul ei. Cumpăniţi bine dacă e bine să o lăsaţi de capul ei sau nu. Chiar şi aşa, nu au fost situaţii în care doritorii s-au răzgândit, a rămas ce-a ales mama-soacră, bun-rău cum a ales ea, aşa a rămas.
O invitaţie la nuntă poate porni de la preţul de 80 de bani şi poate ajunge să coste 7 sau 8 lei, cele mai frecvente fiind cele cu preţul cuprins între 2 şi 4 lei. „Simplu e cel mai elegant” spune Anca despre modelul preferat, comandat în cantităţi de obicei de 100, 150 de bucăţi, mai rar 200 sau 250.
Şi aici trebuie să te prezinţi din timp cu comanda pentru că tipografia le comandă şi ea, la rândul ei, pe cele prestabilite, pe care, apoi, se imprimă textul.
Şi, dacă tot ai ajuns la tipografie, tot aici poţi comanda plicurile pentru bani – care se pot „asorta” cu invitaţia la nuntă –, meniurile ce se vor pune pe masă nuntaşilor, numerele de masă, cutiile pentru prăjituri, etichetele pentru sticlele oferite drept mărturii. Şi mai poţi face o invitaţie personalizată, dacă te ţine buzunarul, beneficiind de îndrumările personalului în a o alege pe cea care vă reprezintă cel mai bine, lucru mai complicat de făcut atunci când le comanzi online, chiar dacă, poate, e mai ieftin.
Ai făcut toate astea? Bun. Greul de acum începe! (Va urma)
Comentarii