Să zicem că…

S-ar putea zice că o întâmplare a făcut să-l cunosc în 2014, când, la Suceava, să zicem că trecut de mai multe tinereţi, iar, până atunci străbătând/suind straturi – nu pe potriva oricui – ale vârstelor omeneşti şi ale înţelepciunii, cu întârziere (să zicem că…) îşi lansa, dimpreună, primele trei cărţi de versuri. Ulterior, alte întâmplări (să le zicem astfel), mai toate chiar de el regizate, ca şi cea dintâi de altfel, m-au ajutat să-l reîntâlnesc (inclusiv la el în sat, lansând o altă carte la căminul cultural, dar şi la el în casa din sat, într-o odaie cu pereţii îmbrăcaţi în cărţi) şi să-l citesc. S-ar zice că doar vorba vine „să-l citesc”! Când m-am aflat conjunctural (să zicem că) în situaţia să mă pronunţ despre scrierile sale, am procedat mai curând adoptând o stângace atitudine de ştiutor care trebuie să zică (ceva), dar care (pre)simte că nu ştie să zică (altceva)… În fine (să zicem că nu greşesc de tot), deşi nu pare că, scriind, ar călca pe cărări noi, în felul său e profund şi original; în felul său e ca alţii, în felul său e cu totul altul. Desigur e altul; el este, nu altul! Altfel?! Are familie şi copii mari, de care e mândru şi încrezător. Are opinii (ferme şi argumentate): politice, sociale etc. Iar dacă nu te ridici la înălţimea gândurilor sale, măcar ascultă-le, poate înveţi ceva din ele. Are şi zâmbet! Fie din buze, fie din ochi mijiţi pe sub lentile, un zâmbet (să zicem că amuzat?!) interogator. Altfel?! E un ins care, pe stradă ori pe şuşea, nu-ţi atrage neapărat atenţia. Şi nu-i acesta loc de croit portrete (vai, nereuşite ar putea ieşi unele, mai ales astfel, în câteva linii). Dar nu-i aşa că poate vi s-a întâmplat să întâlniţi în viaţă oameni (să zicem că) precum… turnesolul, să simţiţi, în preajma lor, când e de roşu ori de albastru?! Însă îmi vine să cred că el, cu nume şi prenume, s-ar simţi cel puţin (să zicem că…) incomodat de-a deveni aşa, dintr-o dată, din om cum se află, personaj. Dar ziceţi-mi dvs., ca oameni, nu-i aşa că vi s-a întâmplat să vă intersectaţi cu câte cineva alături de care să vă puneţi întrebări, să căutaţi noi înţelesuri, să izbutiţi să vă daţi răspunsuri şi căruia să-i fiţi (mult şi adânc) recunoscători? Să zicem că măcar în gând.