Trăgător de elită

A fost câteva zile bolnav şi nu a mai trecut prin redacţie să lase mănunchiul de catrene care apar sub semnătura sa în colţul din dreapta sus al paginii întâi a ziarului. Mi-am luat inima în dinţi şi am sunat săptămâna trecută acasă la el. Mi-a răspuns doamna, mi-a zis că a fost bolnav şi că o să-l roage să ne sune când se-ntoarce acasă. Şi ne-a sunat. Cu o voce evident marcată de suferinţă mi-a spus că tocmai deliberase cu fiul dumisale ce se va întâmpla cu rubrica sa. Nu mi-a zis la ce concluzie au ajuns, dar a promis că mai aduce câteva „poezioare”, cum le alinta.

Duminică, fiul său cel mare a adus în redacţie o seamă de catrene, aşadar, în pofida bolii, mintea sa încă a răspuns comenzii de a „produce” versurile cotidiene. De ieri, însă, prodigioasa inspiraţie a fostului zorinoist, a colaboratorului nostru de la Revoluţie încoace, scriitorul Ştefan Stroe a fost curmată. A trecut pe la el Cea cu coasa şi ni l-a luat, familiei, prietenilor, celor de-aici, dintre noi, care ne-am mândrit cu colaborarea sa, cu spiritul său viu, cu versurile sale când şăgalnice, când necruţătoare, incomode pentru proştii, nesimţiţii, golanii, şmecherii, hoţomanii, făţarnicii, gogomanii etc. acestor vremuri atât de tulburi. În fond, Ştefan Stroe a fost un pescar împătimit, în cârligul undiţei sale prinzându-se mult mai puţin peşte decât exemplare din fauna apelor înmâlite ale acestui timp. Imaginea acesta se suprapune, în ce mă priveşte, peste copilăria pescarului ce am fost la rându-mi, când, aruncând undiţa în iazul de la Todiriu, din pădurea Dealului-Zvoriştea, prindeam ceva asemănător cu coropişniţa, de o scoteam din ac călcând-o cu piciorul, până acul ieşea, iar creatura rămânea sfâşiată sub talpa încălţărilor. Uneori epigrama sa ducea efectele sale către o asemenea imagine.

Deşi a terminat un liceu militar, firea sa nu era nici aspră, nici cazonă, nici încazarmată. Un om cu un formidabil simţ al observaţiei şi al sintezei, izvodea versuri cu un remarcabil talent, cu rime ce trădau până la urmă cultura sa deosebită şi cu sentinţe greu de contestat, Ştefan Stroe nu s-a bizuit în exprimarea sa scriitoricească numai pe epigramă. Dar nimeni nu-i poate contesta opera sa în acest domeniu, fiind, dacă nu cel mai, sigur unul dintre meseriaşii Bucovinei – care l-a adoptat – în această aprigă armă a satirei care este epigrama.

Ştefan Stroe nu ne mai va cutreiera furtunatic redacţia, dar glumele sale vor rămâne întipărite în timpanele pereţilor, iar sutele sale de catrene – între coperţile colecţiilor ziarului, arhivate astfel pentru viitorime, în singurul loc care le pune în valoare altfel decât adunate într-o carte. Sugestia de efemeritate pe care o propune pagina de ziar conferă, totuşi, acestui glonte zilnic care este epigrama duritatea metalului…

Răpus de boală, cade, iată, şi acest trăgător de elită. Nenea Fănică pleacă şi ia cu sine şi formidabilul său pistol cu care, foc cu foc, a executat numeroase tare ale omenescului şi, necruţător, mai ales ale celui în costum naţional. O întreagă suită de caragialişti „români verzi” şi-a fluturat flamurile ridicole pe pagina noastră întâi, mii de cutii goale de conserve zăcând astăzi lângă trunchiul de pe care au fost doborâte de glonţul excelentului nostru trăgător.

Călătorie uşoară, bunule prieten!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: