Motto: „Nu sunt vremurile sub om,
ci bietul om sub vremuri”
(Miron Costin, Letopiseţul ţării Moldovei)
Mare noroc pe capul nostru păcătos cu Tudorel Toader! Dacă n-ar fi existat, trebuia inventat, că, atenţie, nu-i puţin lucru ca dintr-un condei (arma lui) să salveze democraţia, statul de drept, parteneriatul strategic, ataşamentul la valorile europene; a salvat tot, tot, existenţa şi esenţa, dar se pare că a uitat să se salveze pe sine. După ce se făcuse atâta vorbă despre demisia şi revocarea celor doi – Lazăr şi Kovesi – procurorul general şi procurorul-şef de la DNA, lumea aştepta să cadă republica procurilor şi să răsufle uşurată că, în sfârşit, un ministru al justiţiei a luat taurul de coarne şi a dat cu el de pământ. Cum a ştiut el să pună punctul pe „i”! Deşi nu mai era nevoie, el ne-a demonstrat că justiţia are origine divină, că nici măcar nu te poţi scărpina de dânsa, necum s-o muţi tu cum îţi convine. Aşa o fi, dar dacă te întrebi cum de are Macovei origine divină, ea, care se uita la Băsescu ca la un zeu, atunci, în zilele lui de glorie, ce să-ţi răspunzi? Poate că are, că nu în zadar o ţin ăia pe la Parlamentul European ca să spurce după bunul plac. Monica ca Monica (sic!), dar Codruţa, în mod sigur are origine divină, că doar în calitate de zeiţă a viei şi vinului a fost ea în via şi în crama lui Ghiţă. Luaţi la rând, pe toţi procurorii, pe cei de la CSM, de exemplu, încercaţi voi să schimbaţi unul măcar, aşa cum s-a încercat cu Dănileţ, cu Hăineală, şi-o să vedeţi că nu se poate, ei sunt înşurubaţi pe post nu de un muritor de rând, nu, că în acest caz ar putea fi schimbaţi, mutaţi, daţi afară, nu se poate pentru că ei sunt sub aripa protectoare a Divinităţii. Fiind oarecum în branşă, Tudorel ştia ce nu ştiau alţii şi, fiind pudrat pe aripi cu praf divin, a zis diplomatic că nu se face, că nu-i oportună schimbarea celor doi. Cota lui a crescut în faţa SUA şi a UE, cred că nu te mai poţi atinge de sacrosanta lui persoană şi, dacă se întâmplă ce cobesc unii, că Guvernul Grindeanu cade cât de curând, atunci el, Tudorel, rămâne, îl preiau liberalii, Turcan, Predoiu sau Orban, îl iau cei de la USR, îl ia Nicuşor Dan, cel fără chip, ca să nu rămână fără să fi luat ceva şi el, după ce aranjamentul cu Cioloş n-a dat niciun rezultat.
Afrontul adus PSD + ALDE de către Tudorel prin menţinerea în funcţie a procurorului general Lazăr şi, mai ales, a însoţitoarei lui Bachus, a Codruţei Kovesi adică, dar nu numai celor de la guvernare, tuturor celor care socotesc pe bună dreptate că cei doi au întrecut măsura, l-a făcut până şi pe Dragnea să-şi iasă din pepeni şi să se arate frustrat de măsura de menţinere. Putea fi altfel după ce problema justiţiei şi a corupţiei româneşti se afla, pusă de românii patrioţi, pe masa NATO-SUA şi a UE? Oare cine are interesul să arate că România este cea mai coruptă ţară? Dar asta e o altă problemă. Deocamdată, să ne amintim că CCR a dat un verdict de amestec grosolan în treburile guvernului României, o gravă încălcare a Constituţiei de către altă putere a statului, cea judecătorească, reprezentată de Lazăr şi de Kovesi. În mod normal, într-un stat de drept, ar fi trebuit să se ia o măsură disciplinară împotriva celor doi. Era previzibil, după ce preşedintele Iohannis a spus, vorba lui Chireac, „cu subiect şi predicat şi cu toată dragostea”, că nu are de ce, că nu este un motiv temeinic să fie dată jos Kovesi, să se mai producă o fisură în blocul puterii juridice. Acuma, după ce eşti chemat la Bruxelles, bruftuluit de „patrioţii”, de filistinii reacţionari, între care (este întâmplător?) se afla şi Liiceanu, filosoful, cel care a făcut de pază la poarta lui Băsescu şi care a spus stupizenii şi minciuni (Dacă tăceai, filosof rămâneai!), după ce eşti chemat de Hans Klemm, tu ca slugă la doi stăpâni, ce aveai de făcut? Să le faci pe plac şi lor, şi lui Iohannis. Puteai, Tudorele, dacă aveai obraz şi îndrăzneală, să propui preşedintelui eliberarea din funcţie a celor doi. Era clar că Iohannis nu aproba, nu şi-ar fi tăiat mâna dreaptă, îi menţinea în funcţie, dar tu, ca ministru responsabil, ţi-ai fi făcut datoria. Tabăra preşedintelui ar fi jubilat, însuşi preşedintele Iohannis e pe cai mari, a mai dat o palmă pesediştilor, a mai făcut un pas spre puterea absolută, caracuda şi filistinii reacţionari nu-şi mai încap în pene, dar şi unii şi alţii uită intenţionat că cei doi au încălcat constituţia. Era obligaţia preşedintelui să respecte şi să apere constituţia? Era, dar legea fundamentală românească poate fi călcată în picioare! Ne putem aştepta ca şi alte organisme şi organe ale statului, ba chiar şi persoane particulare, să încalce legea fundamentală, să acţioneze după bunul plac, ca să se poată spune: „Asta-i România, aşa e la noi!”.
Menţinerea celor doi, după ce au încălcat Constituţia (atâta rămăsese neîncălcat!), nu însemna şi nu înseamnă deloc că se renunţă la Procuratura ţării, la organismele abilitate să aplice legea, să ancheteze şi să trimită în judecată pe toţi cei care au greşit.
*Ex cathedra (lat. „De la catedră”), fără drept de apel.
Comentarii