Izvoare – Poznan. Un drum pe care îl parcurge un meşter popular, un adevărat ambasador al Bucovinei, care, fără trâmbiţe, reprezintă ţara la târgul internaţional de turism din Polonia, unde peste 30 de ţări şi-au etalat produsele. Dacă am înţeles bine, România a ocupat locul I. Ouăle încondeiate (impestrite) au fost la loc de cinste. Demonstraţiile şi cele prezentate participanţilor la târg au făcut un nume din acest colţ de ţară. Iată că şi la Izvoare… nasc oameni mari. Ionică Zinici duce făclia tradiţiilor locale dincolo de graniţele ţării. Se vede că unele îndeletniciri au rădăcini adânc înfipte în glia satului.
„Nu va fi, atunci, surprinzător să afli, dacă eşti oaspete în ţara huţulilor, că încondeiatul ouălor e o datină care însoţeşte şi Crăciunul. Cu bobul de aur care adună în sine, deopotrivă, amintirea unei vieţi şi prevestirea alteia, care adăposteşte sub fragile carapace trecut, prezent şi viitor, oul e simbolul care întruchipează aici spiritul Crăciunului, la fel ca pe acele ale Paştilor. Mulţumirea pentru anul încheiat şi speranţa pentru anul care vine se întâlnesc în bucuria sărbătorilor de iarnă. Sunt ouăle încondeiate, sunt casele împodobite, sunt mesele încărcate… Şi mai sunt tradiţiile şi obiceiurile neatinse de vreme şi de vremuri al căror rost e acela de a reîntoarce sufletul spre bucuria senină a începuturilor. Frumuseţea şi bucuria ce îmbracă sufletul trebuie rostită şi în afară, în veşmintele de sărbătoare ce îmbracă trupul. Portul huţulilor vorbeşte, mai întâi de toate, despre respectul pentru rânduiala obştească. Vorbeşte mai apoi, într-un limbaj subtil, transmis de la o generaţie la alta, despre dragostea pentru frumos a acestei seminţii de oameni ai muntelui. Şi, ca tot ce ţine de tradiţie, veşmintele de sărbătoare, neschimbate de secole, vorbesc de statornicie, despre amintirea vie a unor vremuri care dăinuie”. (prof. dr. Cristian Radu Viorel, Univ. Cluj-Napoca)
Se vede că pământu-i rotund. Porneşti de-acasă, laşi atelierul, aşezi uneltele de lucru, inclusiv costumul naţional în geamantanul pregătit din vreme şi-o iei la cale. Pe drumuri europene. Via Poznan. Târg internaţional de turism cu participări de marcă. „Închistrirea” (împestrirea/încondeierea) ouălor este un fel de emblemă a satului şi asta datorită celor care au îmbrăţişat această, să-i zicem, îndeletnicire, pornită din respectul pentru locurile natale, pentru părinţi (de la care au primit deprinderi, pasiune şi dragoste), pentru tradiţie. La început de Mărţişor, când începe Postul Mare, începe şi încondeierea ouălor. Motivele prezentate pe ouă sunt diverse: fitomorfe, zoomorfe (mai cu seamă păstrăvul, cerbul şi iepuraşul) şi geometrice (cu mare căutare), fie netede, fie pe ceară. Aşa lucrează meşterul nostru popular, care şi-a făcut un crez dintr-un ou care, cândva, nu avea rost decât în bucătărie.
„Depinde cum le combini, pentru că ele sunt inspirate din viaţa de zi cu zi a omului locului, care se confundă cu fâneaţa şi omul a mers în ritm cu natura” ne spune interlocutorul nostru.
Ouăle de raţă (acestea „au coaja mai netedă şi mai groasă, vopseaua prinde mult mai uşor”) şi le procură de la Brăila sau Râmnicu Sărat, iar vopselele, tocmai din Kazahstan. Ceara, de la apicultori. Chişiţa (chersca) o cumpără de la meseriaşi ai locului. Încondeierea presupune „îndemânare, răbdare, imaginaţie şi precizie peste care se presoară pasiune…”. Este o cale de a aşeza o punte între oameni, de a semăna sămânţa armoniei între ei, de a ne cunoaşte mai bine. Un ambasador, care ştie să ducă mai departe, peste mări şi ţări, mesajele locurilor natale şi ale ţării. Mulţumim, pan Ionică, şi aşteptăm un colţ-muzeu al ouălor încondeiate şi la Obârşiile Sucevei! (Prof. ION AFLOREI)
Comentarii