Motto: „Res ipsa loquitur” (lat.)
„Lucrul vorbeşte de la sine” sau
„E limpede, e de la sine înţeles”
Toată ţara este în stradă! A ieşit şi iese în mod spontan, manifestează paşnic, fiecare îşi confecţionează câte o pancartă, scrie pe ea ce crede de cuviinţă şi, cu mic, cu mare, stă în stradă şi scandează ce aude la alţii. Cel puţin aşa prezintă situaţia statul major al intoxicărilor, care, evident, vrea să ne facă să înţelegem că omenirea întreagă nu mai poate de grija României. Şi totul se face în mod spontan! Trecem peste interesul major pentru dezinformare şi intoxicare; spunem că aceste mase s-au radicalizat „şi vorbesc tot mai des de a da jos guvernul”, ordonanţa guvernului este numai un pretext. Rămân numai ordonanţele preşedintelui care, oricât de îngăduitori am fi, numai mediator nu este. El are „românii mei”, ca un monarh, şi nu se mai poate ascunde că este „monarhul” unei părţi a societăţii. Între timp aruncă pe piaţa ştirilor câte o fumigenă, abate atenţia susţinătorilor de la adevărata intenţie de întărire a unui regim prezidenţial. Un exemplu: aruncarea vinii pentru dezordinile de la mitingul din 1 februarie pe ministerul de interne şi pe jandarmerie. Vezi, guvernul e vinovat, jandarmeria, SRI, ministereasa, Dragnea, Grindeanu, Iordache (el, în primul rând!), toţi se aliniază la această gogoriţă prezidenţială, fără să se observe că, între timp, se cimentează alianţa dintre preşedinte şi justiţie. „Jos mâna de pe DNA!” zice Iohannis, deşi mărturii care pot fi luate în considerare spun clar despre imixtiunea justiţiei în politic, despre legătura dintre DNA şi SRI, despre dosare încropite pe baza unor mărturii mincinoase, despre condamnări la ani grei de puşcărie ale unor oameni fără vină. Luând în braţe DNA, obligatoriu o ia în braţe şi pe Codruţa Kovesi care e cam grea, după mărturiile lui Ghiţă fugarul. Ameninţările cu „DNA să vină să vă ia” pot fi repede puse în practică: guvernul, primul ministru, poate fi tras la răspundere pentru actele sale de guvernare, pentru că există şi respiră încă. Stupizenia aceea rostită de unii protestatari: „Eu n-am nimic cu guvernul” (Chiar n-ai nimic?) este lansată ca să adoarmă spiritele, să asigure confortul moral al unor conştiinţe viciate.
De la înălţimea funcţiei, domnul Iohannis a coborât la CSM şi la Avocatul Poporului (la Ciorbea, adică!) ca să se asigure că vor trimite ordonanţa la Curtea Constituţională, cu acuzaţia de neconstituţionalitate. Dezicerea lui Ciorbea, care apără interesele poporului pe bani buni, nu trebuie să ne mire. Cine-l cunoaşte din vechea lui guvernare, îl poate aprecia la justa lui valoare. Cu aceste „ordonanţe” şi cu altele, Iohannis se desprinde în câştigător, dar atenţie, numai el, nu şi România. Cine n-a înţeles că România trebuie sfâşiată din interior, printr-o luptă între români şi români, poate să se culce fericit, fără efort se va trezi sub o stăpânire străină. Aşa că, miile de manifestanţi din toată ţara, sărind în sus de bucuria că le-a tras-o pesediştilor, scriu o istorie în genunchi. Bucuraţi-vă voi, cei care salvaţi România, că, în efortul vostru de-a vă înălţa, destabilizaţi ţara prin acţiuni, gesturi şi vorbe plătite de alţii, fără să vă daţi seama că voi repetaţi ce-a făcut tineretul interbelic, strâns în jurul Căpitanului, zăngănind armele primite de la nemţi! Vreţi o Românie „dodoneaţă”? Contaţi pe summit-ul de la Malta? Pe îngrijorarea străinilor? Suntem descoperiţi şi lipsiţi de apărare. Nu contez pe voi, pentru că nici legionarii n-au răspuns atunci când ţara a fost în pericol. Ce-ar trebui să ne îngrijoreze pe toţi ar fi că focul pornit, transformat în vâlvătaie, poate pârjoli totul, inclusiv pe cei care au pus la dispoziţie masă şi casă pentru unii protestatari.
Se vede treaba că nu-i suficientă focalizarea frustrărilor, neîmplinirilor, urii pe Dragnea şi ai lui, din moment ce este atacat, deocamdată mediatic, nu numai guvernul, dar şi parlamentul. Pare că prezenţa procurorului general, Lazăr, în faţa comisiei juridice, a fost mai mult pentru a arăta muşchii puterii judecătoreşti, în opoziţie cu parlamentul care ar trebui redus la tăcere. Chiar moţiunea de cenzură, iniţiată de liberali şi sprijinită de toţi opozanţii, în special de Nicuşor Dan, are scopul de a timora majoritatea parlamentară. Lipsa de tact a PSD-ului nu trebuie folosită pentru o lovitură de forţă dată guvernului, deoarece puterea se urcă foarte uşor la cap. Lipsa de reacţie a pesediştilor, adică o contramanifestaţie de amploare, nu este apreciată ca măsură de împăcare şi de calmare a spiritelor, ci ca un act de slăbiciune. Este atât de slab PSD-ul, încât să fie terfelit şi călcat în picioare? Este adevărat că a trecut momentul propice al suspendării preşedintelui, dar e greşit să creadă că PSD nu are putere de ripostă. Nici nu vreau să mă gândesc la ce-ar ieşi dintr-o confruntare faţă-n faţă, câţi stâlciţi în bătaie (Vă aduceţi aminte de Marian Munteanu?!), câţi omorâţi, câţi răniţi şi mutilaţi, câte distrugeri de vieţi şi de bunuri. Ar fi un război civil? Ar putea fi cu urmări negative pentru România. De aceea este bine să nu vă faceţi cruce cu stânga!
ION CERNAT
P.S. În ultimul moment aflăm că guvernul adoptă linia cedării.
Comentarii