Motto: „Cine sapă groapa altuia cade singur în ea”
Din înţelepciunea populară
Aş zice că n-ar fi bine, nici pentru stânga, nici pentru dreapta, să uite aşa repede, cum se uită, întâmplările anului 2016, care, cu încrâncenare şi ură, au împărţit ţara în două, încât cei care au vrut să-şi ia România înapoi şi s-o ducă inainte (cu „i”!) au pierdut şi ce-au avut, adică ifosele de superioritate, fudulia prostească, căderea de pe piedestal, de s-a auzit o bufnitură în toată Uniunea Europeană şi în NATO. Până la bufnitura cu pricina a fost un an greu pentru domnul preşedinte Iohannis, căruia nu i-a reuşit nimic din ce plănuia, diaspora l-a lăsat cu căruţa-n drum şi, mai grav, domnul preşedinte n-a înţeles că nu-i bine să zdrăngăni corzile de la cobza altora, nici să te laşi legănat pe iluziile dreptei. Când ieşi şifonat rău dintr-o „afacere”, mototolit ca un ziar, mersul ţanţoş şi superioritatea prost susţinută nu-şi au locul, devii ceva greu de suportat, un balast şi pentru cei care, din greşeală, te-au ales în cea mai înaltă demnitate. Aşa se compromite votul popular şi se dă apă la moară extremelor! Nimerind din greşeală în această funcţie, nu aţi pregetat să arătaţi la toată lumea această situaţie: aţi mers neabătut din greşeală în greşeală şi, uitând că aţi fost pus acolo pentru mediere, aţi susţinut numai o parte a societăţii, cea considerată bună. Însă, cel mai rău v-a stat ca agent electoral liberal, mai trebuia un „electoral” în mâna dreaptă, ca să se teamă lumea şi să-i voteze pe liberali. Nici cu Cioloş nu a ieşit pasienţa. Aflat între ciocan şi nicovală, între guvernarea tehnocrată şi candidatura a funcţia de prim-ministru liberal, el a plutit în derivă până la a renunţa la marea onoare de perdant. Departe de a fi o „guvernare zero”, Cioloş a făcut ce-a putut, a cârpit pe ici, pe colo, a realizat cam în silă (îi puseseră liberalii sula-n coaste!) un program de guvernare intitulat pompos „România 100”, treabă de amator, intrat deja în uitare. Liberalii s-au strâns în jurul acestui rudiment de program de guvernare, l-au aclamat pe Cioloş ca prim-ministru şi, după cum se ştie, s-a ales praful de toate.
Dar cea mai spectaculoasă apariţie pe firmamentul politicii româneşti a fost SRL-ul lui Nicuşor Dan, Uniunea Salvaţi Bucureştiul, transformat, după ce-a salvat capitala, în Uniunea pentru Salvarea României care, deşi nu-i partid politic (ceva ca UDMR-ul!), se comportă ca atare, emiţând pretenţii de începător. E drept că tineretul s-a strâns în această asociaţie politică precum muştele la miere, ţintind direct guvernarea, fără alianţe, ca să nu se murdărească de şpagă, hoţie şi corupţie. S-a spus, propagandistic, că Uniunea lui Nicuşor Dan şi a Clotildei Armand avea la bază banii lui Soros, afirmaţie combătută insistent de bardul USR, până când a izbucnit un scandal din interior: soţul Clotildei, Sergiu Moroianu, l-a acuzat public pe Matei Puiu că a cheltuit banii lui Soros într-un mod fraudulos, drept pentru care a fost dat afară din Uniune. Făcută publică provenienţa banilor, a mai scăzut şi gălăgia competitorilor la cârma României, îi vom mai vedea în Consiliul General al Bucureştilor combătând-o energic pe Gabriela Firea, îi vom mai vedea şi în noul parlament, dar nu li se întrevede unitate şi viaţă lungă.
În tot anul 2016 s-a făcut multă vâlvă în jurul penalilor din PSD şi, în paralel, s-a vorbit mult şi despre defecţiunile din puterea judecătorească, despre procese trucate, condamnări la comandă, fără probe, în urma cărora România a fost „condamnată” de CEDO cu vreo 56 milioane lei. Se voia, s-a vrut şi se vrea demonizarea şi decapitarea stângii, pentru netezirea căii spre putere a celeilalte părţi. Cu toate că au fost puşi oameni noi în posturi cheie, fiind înlocuiţi Gabriel Oprea, Petre Tobă şi Mihai Răzvan Ungureanu, nu era suficient pentru îndeplinirea programului pentru o Românie imaculată, Iohannistă. Trebuia să fie daţi pe linie moartă Dragnea, Ponta şi mulţi alţii, fără să se observe că, singur, Vasile Blaga a subtilizat din banii partidului cât nu le-a trecut prin gând pesediştilor cu funcţii. Lupta împotriva corupţilor şi penalilor „cântaţi” pe la televizor n-a fost dublată de o limpezire la vârful partidului liberal. A fost înlocuită Tanda cu Manda, dar, pentru amândouă, Gorghiu şi Turcan, trebuie spus, să se ştie, că atunci când s-a împărţit mintea (cea politică, desigur!), ele erau la coafor. Pare că, după ce a eşuat şi încercarea de a-l readuce în fruntea PNL-ului pe Crin Antonescu, cel care se îndeasă la vârf este Ludovic Orban, care i-a făcut şi-i face ochi dulci lui Iohannis. Orban se erijează în apărător al preşedintelui, îi aprobă toate măsurile şi acţiunile, chiar şi pe cele greşite, îl spală de păcatele de părtinire şi discriminare.
ION CERNAT
* Remember (engl. ţine minte) – cuvinte adresate de regele Carol I al Angliei, înainte de a fi decapitat, episcopului Juxon. Era în anul 1649.
Comentarii