La mulţi ani 2017 !

Tot înainte !

(Vedem pe urmă încotro)

Una dintre calităţile cele mai durabile ale omului în general şi ale românului în şi mai general este încăpăţânarea. Datorită ei a fost escaladat Everestul, se menţin la guvernare guvernele de improvizaţie, s-a inventat fata mare cu repetiţie, am descoperit schimbarea care rămâne la fel, s-a obţinut mămăliga fără cocoloaşe şi deţinem un loc de frunte la numărul de măgari pe cap de locuitor. În unele cazuri, ea se numeşte perseverenţă (cum s-ar putea considera, bunăoară, faptul că trăieşti tot cu cine te-ai însurat, sau că ai zăbovit câte doi-trei ani în aceeaşi clasă, ceea ce explică – într-o oarecare măsură – de ce eşti nelipsit de la votări), recidiva aflându-se tot cam pe-acolo. În alte situaţii – vezi fumătorii, băutorii, bugetivorii, pescuitorii cu undiţa şi bazarea pe partide – i se zice consecvenţă sau (oleacă mai greu de tradus în anglofranca modernă) îndărătnicie, nuanţă proprie unor stăruitori candidaţi la parlamente. Oricum am lua-o, rămânem la părerea că ea, stăruinţa, indiferent de aspectele particulare în care se prezintă, stă – dacă priveşti îndărăt – la baza mersului înainte, atât al societăţii luată la grămadă, cât şi al individului, oricât ar fi el de îngrămădit.

A merge înainte înseamnă – câteodată, dar des – a nu da înapoi. Procedura o cunosc prea destui, care apucă una-alta (credite de la bănci, diverse de la imprudenţi, voturi de la naivi, o sită de mălai de la vecină, ba chiar cărţi de la bibliotecă) şi o aplică neîntrerupt. În străvechime însemna şi că progresezi, că te străduieşti să urci, însă în contemporaneitate nu mai are cum, ar râde şi curcile dacă ar auzi pe ce te bazezi. Asta nu ne opreşte să avansăm, societatea impetuos şi componenţii ei – adică noi – statistic, mai ales dacă avem punctul de plecare în gradele de rudenii şi nu ne pasă de ce lăsăm în urmă. Partea şubredă e că nu ştim prea exact la cine este busola şi nici dacă ea arată întotdeauna adevăratul Nord, ca să nu ne orientăm aiurea cu marşul.

De la bravii noştri oameni politici, care nu ostenesc în aruncarea de vorbe, oamenii nepolitici s-au deprins cu zisa uitată, nedusă mai departe, adică lăsată baltă. De la neobosiţii noştri edili, care nu încetează să ne cizeleze civilizaţia, plătitorii de dări neciopliţi au învăţat că aşteptarea moarte n-are, aşa că speră neîntrerupt în asfaltare, canalizare şi iluminare. De la scriitorii de anvergură, care şi-au înşiruit operele în mai multe volume (pentru că, adesea, în primul nu apucaseră să spună mare lucru), s-au molipsit cu „va urma” autorii de seriale – sângeroase, prăpăstioase, lacrimogene, dar neapărat dezlânate – şi jurnaliştii, cu „continuare în pag.” Aceştia au, măcar, scuza că-s încorsetaţi de dimensiunile exacte ale paginii, aşa că trebuie să procedeze ca atare.

Căutaţi, aşadar, mai încolo. Că mergem tot înainte, nu ne lăsăm!

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: