Zi mohorâtă de toamnă târzie. Deja natura dă primele semne că iarna nu este departe. Colegiul „Andronic Motrescu” din Rădăuţi este pregătit însă ca de sărbătoare. Distinsa Doamnă Sofia Vicoveanca vine la o întâlnire cu adolescenţii acestui colegiu.
Tinerii care umpluseră până la refuz sala şi coridoarele, fremătau de nerăbdare. La apariţia Doamnei au izbucnit aplauze furtunoase şi toată asistenţa s-a ridicat în picioare.
Profesoara Angelica Pâslar, director adjunct, a rostit un scurt cuvânt de bun venit şi i-a mulţumit Doamnei pentru că a venit. Aceasta a spus: „Iată-mă-s, am sosit! Acum să stăm de vorbă.”
Profesoara Paula-Tamara Ciobîcă, profesor de literatura română, a prezentat-o pe invitată ca pe o „legendă vie a Bucovinei”, pe care cei de astăzi au norocul şi cinstea s-o vadă în faţa lor. A rugat-o pe invitată să prezinte diferenţa şi asemănările dintre Sofia-omul şi Sofia-artistul, lucru pe care Doamna l-a lămurit cu prisosinţă pe durata dialogului cu asistenţa.
Doamna Sofia, după cum o cunoaştem foarte bine, nu s-a lăsat rugată. Cu recunoscuta-i dezinvoltură oaspetele a mărturisit că a împlinit 57 de ani de cântec. A dat sfaturi pentru tinerele fete, atât pentru cele care visează să ajungă interprete de muzică populară, cât şi tuturor fetelor pentru viaţă. A făcut un interesant excurs prin viaţa personală, de la naştere şi până acum. Interesantă a fost evocarea vieţii din timpul refugiului în România, o adevărată Golgotă, nu numai a familiei ei, ci şi a tuturor bucovinenilor. A arătat că prin tot ce-a făcut şi cum a educat-o, mama ei a pregătit-o temeinic pentru viaţă. „Niciodată mâinile să nu stea în loc şi să nu vorbeşti mai mult decât trebuie” a conchis Doamna.
A evocat urcuşul de la începuturile în ale cântecului popular şi până astăzi, când a ajuns să fie cunoscută pe toate meridianele lumii. A fost mesagera cântecului popular românesc, în general, şi a celui bucovinean, în special. A constatat, indiferent pe ce scenă a cântat, că sunt apreciate la cote maxime cântecul şi portul popular bucovinean.
A urmat un foarte interesant dialog cu tinerii. Doamna a solicitat întrebări referitoare la persoana ei. Atât au aşteptat tinerii! N-am putut contabiliza numărul întrebărilor, dar, din cele spuse de colegii mei, au fost peste 50. Întrebări care din care mai interesante. Dovadă că tinerii s-au pregătit foarte bine pentru această însemnată întâlnire, de excepţie chiar. De menţionat este faptul că pe durata întregii întâlniri, pe peretele din faţa sălii au fost proiectate videoclipuri de-ale invitatei, iar dânsa s-a plimbat printre rândurile de scaune.
La un moment dat, prof. Paula Ciobîcă a început să recite câteva versuri. Doamna Sofia nu a lăsat-o să continue şi a continuat dânsa. După acest moment s-a trecut la o discuţie pe tema celor patru cărţi de poezie scrise de Sofia Vicoveanca. „Nu mă consider un scriitor. Am aşternut pe hârtie aceste versuri aşa cum am simţit, cum au izvorât din inima mea. Poezia este pentru mine un refugiu. Nu-i puţin să-ţi pui sufletul în palmă ca să-l vadă toţi. O poezie e-un fel de rugăciune. E ca şi cum noi ne facem planuri pe pământ şi Dumnezeu râde de noi în Cer” s-a confesat autoarea.
„Până la 20 de ani am purtat părul împletit în codiţe şi fără basma pe cap. Apoi am adus costumul vechi, de la munte, broboadă neagră, opinci şi trăistuţă. N-oi cânta eu grozav, dar am un mare avantaj: glasul meu nu se confundă, este inconfundabil” a răspuns distinsul oaspete la o întrebare pusă de o fată. Foarte multe răspunsuri i-au fost punctate cu aplauze.
Fiind provocată de Paula Ciobîcă, Doamna a vorbit şi de experienţa câştigată ca actor de film, enumerând filmele în care a jucat. ”Sunt onorată c-am jucat în compania celor mai renumiţi actori români de film. M-am străduit să joc bine ca să nu le stric jocul acestora”.
Nu vreau să trag eu concluziile, dar reproduc ceea ce-a spus Doamna înainte de-a pleca :„De-aici plec copleşită. Atmosfera creată de aceşti tineri minunaţi încerc s-o iau cu mine.”
Comentarii