Despre reţeta unei zile perfecte

Iei o zi de decembrie. Dacă e şi una cu puţin soare, cu atât mai bine. Îţi pregăteşti puţin sufletul; dacă e mohorât tare, îl scuturi şi îl împrospătezi puţin, pe drum, privind spre copii şi porumbei, că doar n-o să-l duci în vizită aşa, ponosit.

Pătrunzi, cu răsuflarea în gât şi cu emoţii, într-o casă care te îmbrăţişează de la intrare; nu-i îmbrăţişezi, la rându-ţi, stăpâna, c-o iubeşti şi nu vrei s-o molipseşti de viroza ta.

Sorbi cafeaua din ceaşca minunată în care-a fost turnată şi înghiţi o bucată de prăjitură ca şi cum cineva nevăzut te priveşte şi te notează pentru felul în care te comporţi. Doar stai în faţa fostei tale profesoare de desen! Şi te minunezi, copilăreşte: mâinile alea, care stăpânesc culorile şi dau viaţă pânzei, ştiu să atingă şi aluatul?

Sufletul se lasă liber acum, să se bucure de tot ceea ce presupune întâlnirea cu un om frumos. Şi de minunăţiile care îl înconjoară, de culori şi de forme, de vopsele şi aţe alăturate măiestru, cu muncă şi cu har. Bună prietenă cu muzele este doamna aceasta, care m-a salvat, pe mine şi, cu siguranţă, pe mulţi dintre elevii domniei sale, de atingerea kitsch-ului! Îmi doresc ca viaţa să-i fi întors măcar o mică parte din binele făcut.

Faci eforturi să „dezlipeşti” profesorul de altădată de omul minunat din faţa ta, dascălul sever, dar corect, de omul cald ce umple camera. Nu e chiar greu, de fapt ai în faţă, dincolo de artistul pe care îl admiri, omul cu care conversaţia curge cald, firesc. Şi ce parfum au amintirile, şi ce plăcut e schimbul de vorbe, şi ce stare de bine se instalează în tine…

Tabloul acesta se completează cu un soţ cald, pe care nu poţi decât să-l placi pentru că îţi oferă atâtea motive despre care sigur nu e încântat să pomeneşti. Şi apoi, e domnul doamnei, ştii tu bine, trebuie să fii un anume fel de om să stai lângă un artist cu zbateri şi cu chinuri, cu momente de graţie şi cu zile mai puţin luminoase.

Nu e greu să-ţi duci după aia sufletul acasă. Vine el după tine, uşor, fericit, zburdând pe trotuare.

Nu vă speriaţi, dacă aveţi impresia că nu deţineţi „ingredientul” de bază al unei zile desăvârşite. Al meu a fost doamna Eugenia Goraş. Priviţi cu grijă în jur, sigur veţi găsi un om care, dimpreună cu dv., să facă astfel încât o zi oarecare să devină ziua perfectă.

Un comentariu

  1. multumesc doamna MIRELA…
    SARBATORI FERICTE !!!
    din targusoru’ meu de la capatul pamantului …

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI