Motto: „Poţi să ai toate bogăţiile lumii, te poţi crede centrul Universului, dar dacă producţie nu ai, nimic nu ai” (Adaptare după Sfântul Pavel)
Să înţelegem, Alino, că, amânând mitingul cu statut naţional care trebuia să se desfăşoare sâmbăta trecută până peste o săptămână, nu eraţi tu, cu partidul tău şi cu sateliţii, pregătiţi pentru aşa o acţiune şi nicidecum nu ţi-a pus beţe în roate Firea lui Pandele şi PSD-ul în totalitate? Mira-m-aş, chiar aşa, amânat, că ai să poţi aduce în Bucureşti 50 de mii de liberali, cu şi fără carnet, ca să asculte ce? Că o să vă strângeţi cioatcă în jurul unuia care nu-i liberal, adică să proclamaţi, în buricul ţării, că voi nu aveţi, de la voi, un om capabil să-şi asume sarcina de prim-ministru. Indiferent pe cine o să aduceţi la miting, nu trebuie să uitaţi că trebuia să-l aveţi invitat şi prezent şi pe împricinat, pe Cioloş, cu platforma lui şi cu cele 10 principii şi, neapărat, să aduceţi şi Ursul din Sibiu, cu proiectul lui de ţară, să înţeleagă lumea că nu-i de glumă, liberalii se pun pe guvernare, adică să urmeze calea deschisă de „guvernul meu” tehnocrat. Să aveţi, însă, de grijă ca nu cumva, odată cu Nicuşor Dan şi Clotilde Armand, să nu vină şi Soros, fiindcă lumea ştie ce a făcut el, cu banii lui, în Ucraina. Mă gândesc că voi, liberalii, sunteţi – sau ar trebui să fiţi – urmaşii Brătenilor, ai lui I.G. Duca, dar şi ai lui Gheorghe (Gogu) Tătărăscu, care au restrâns drepturile străinilor de a se băga în politica internă şi a capitalului străin de a stăpâni economia ţării. Oricât au fost de contestaţi de adversarii politici (în principal Partidul Naţional Ţărănesc), ei nu s-au abătut de la programul lor, sintetizat în formula „prin noi înşine”, iar rezultatele lor în dezvoltarea României Mari, în industrializarea ţării sunt de-a dreptul surprinzătoare. Este suficient să spunem că lor li se datorează industriile aeronautică, construcţii de maşini, siderurgică (IAR Braşov, uzinele inginerului Nicolae Malaxa din Bucureşti, oţelăriile de la Reşiţa şi Hunedoara), ajungându-se, în 1938, la 65% investiţii româneşti (capitalul străin ocupa doar 35% din investiţii), la 3.512 întreprinderi cu 51.758 lei investiţi (de stat!) şi cu un număr de angajaţi de 280.000.
Ar trebui să se întrebe toţi cei care răspund de destinele Ţării cum de a fost posibil un asemenea demaraj economic? Simplu. Prin voinţă, prin valorificarea resurselor materiale şi băneşti, prin urmărirea scopului propus. Să nu credeţi că nu s-a furat şi atunci, că nu s-a făcut evaziune fiscală, că nu erau paraziţi alimentaţi de la buget, dar toate acestea s-au făcut de către un grup, nu erau generalizate.
Îmi pare rău s-o spun, dar voi, liberalii de astăzi, sunteţi nişte epigoni care vă zbateţi în mlaştinile politicii lipsite de interes, de ideal şi de scop. Este o politică în sine, o hăhăială cu adversarii politici. Aţi ajuns în situaţia de a fi „mici de zile, mari de patimi” şi nu e de mirare că sondajele nu vă sunt favorabile. De altfel, am credinţa că Alina Gorghiu se pricepe mai mult la bârfa politică decât la condus partidul şi la programe. Iar dacă mitingul propus cu atâta amar de lume se va reduce, după cum se lasă a se înţelege, la o răfuială cu PSD, păcat de efort, de cheltuială şi de stricat vorba.
Este cazul să amintesc tuturor celor care întâmplător sunt la butoane – sau cred că sunt, comenzile fiind primite din altă parte – că fără efort propriu, fără drămuirea fiecărui leu, nu se poate obţine niciun fel de progres, ne învârtim în supa călduţă a neimplicării şi rămânem o piaţă de desfacere pentru mărfuri străine. Am salutat ideea de reindustrializare, de folosire a capacităţii creatoare de care românii nu duc lipsă, pentru creşterea produsului intern brut şi, implicit, a venitului naţional. Nu este greu de înţeles că prin producţie, atât de bunuri materiale, cât şi spirituale, îndepărtăm toate relele din societate: lenea, instalată prin diverse pomeni de la stat, sărăcia şi foamea, viaţa capătă un sens şi, cel mai important, ne recăpătăm demnitatea, libertatea şi dorinţa de a trăi. Se ştie (s-a uitat?) că prin mânuirea uneltelor, fie că e daltă, fie că e calculator, cresc îndemânarea, gradul de inteligenţă, iar acolo unde nu se ştie, „îţi arată lucrul”, cum spunea un unchi de-al meu. Munca îţi dă sentimentul de încredere şi optimism, de utilitate socială, te îndepărtează, temporar, de telefonul mobil, de calculator şi televizor, de alte antisociale şi de parazitism.
Îi conjur pe toţi oamenii politici să gândească activ pentru ţară, să lase la o parte micile patimi trecătoare, să stopeze declinul material şi moral al statului, care nu se poate face decât prin muncă cinstită şi ordine. Altfel, condamnaţi la stagnare o ţară şi un popor, încurajaţi hoţia şi evaziunea fiscală (73 miliarde la nivelul 2016!), adânciţi prăpastia dintre bogaţi şi săraci pe care n-o să-i mai puteţi întreţine prin paliative. Nu vă cer să refaceţi cele 1300 de mici întreprinderi distruse, nici să faceţi autostrăzi suspendate, nu vă cer imposibilul; iar apoi, dezvoltarea economică este şi în interesul vostru, pentru liniştea voastră.
Comentarii