Politicienii noştri au început s-o dea în bălării de numa’-numa’. Sau poate, cum se speculează că se poartă, trimit mesaje subliminale. Dau ca exemplu o declaraţie a unui lider politic local care sună cam aşa: „Cer cu respect, cu îngăduinţă, cu modestie, dar foarte hotărât, un vot…”. Alo, România! Domnul respectiv s-a cam pierdut în cuvinte. N-am înţeles ce au „respectul” şi „modestia” cu „îngăduinţa” şi „hotărârea”. Ori poate a îmbrăcat în altfel de vorbe o zicală mai veche: „Nu ştii, te-nvăţăm,/ Nu poţi, te-ajutăm,/ Nu vrei, te-obligăm!”. Ştiu că a început să se strângă îndeajuns de tare laţul scârbei vulgului în jurul gâturilor din care se revarsă promisiuni şi minciuni sfruntate, dar parcă n-ar trebui să fim chiar luaţi de proşti. Declaraţiile sforăitoare şi patriotarde nu mai ţin decât, poate, la cei care nu au nici în secolul XXI acces la televiziune, radio ori internet. Care chiar mai sunt, fără nicio glumă. Şi tot pentru aceia este foarte valabilă scutirea celor peste o sută de taxe, inclusiv abonamentul radio-tv. Dragi tovarăşi care, indiferent de coloratura politică, ne solicitaţi „să îndrăznim”, uite că o facem. Îndrăznim să vă spunem în faţă că nu mai avem încredere în clasa politică. Dacă vreţi cu adevărat sufragiile noastre, începeţi „curăţenia” cu voi înşivă. Sau măcar puneţi-vă „cenuşă în cap” şi nu mai jucaţi „unde-i sita” cu cei cărora le cerşiţi voturile.
COSMIN LEAHU
Comentarii