Mulţumiri ! Recunoştinţă ! Respect !

Cu recunoştinţă şi respect doresc să aduc mulţumirile mele celor care au fost prezenţi duminică, 9 octombrie a.c., la Muzeul „I. Irimescu”, sala „Pictor Aurel Băeşu”, acolo unde am organizat lansarea volumului meu „Mirabile intersectări”. Acţiunea a fost moderată de domnul director al Muzeului, prof. Gh. Dăscălescu. I-am mulţumit atunci şi îi mai mulţumesc şi acum. De asemenea doamnei Lili Melinte, directoarea Galeriei Oamenilor de Seamă, care a făcut posibil accesul la sala de festivităţi.

Toată gratitudinea mea domnului primar al oraşului, Cătălin Coman, care m-a onorat prin prezenţa domniei sale, însoţit de un minunat coş cu flori şi un mănunchi de vorbe frumoase la adresa activităţii mele literare, dând astfel strălucire acelei adevărate sărbători pentru sufletul meu. Din suflet, mult succes în împlinirea multitudinii de proiecte în folosul cetăţenilor oraşului, vă doresc, domnule primar!

Recunoştinţa mea se îndreaptă către doamna Doina Cernica, realizatoarea paginii de „Literatură şi Artă” a ziarului „Crai nou” – ziarul meu de suflet. Această minunată doamnă, pe care marele nostru critic literar Alex Ştefănescu o defineşte „scriitoare deghizată în ziaristă”, a făcut o amănunţită analiză în cuvinte elogioase asupra volumului lansat, ceea ce mi-a domolit puţin din tumultul emoţiilor. Vă mulţumesc, stimată doamnă!

Mulţumesc doamnei prof. Mioara Gafencu pentru prezentarea cărţii „Mirabile intersectări” într-un mod favorabil şi încurajator pentru autoare, dar şi pentru că a citit din articolul intitulat „Inscripţionări subiective” pe care l-a publicat anterior lansării.

Doresc să îi mulţumesc din nou şi domnului prof. Ioan Ţicalo care, însoţit de doamna sa, a venit pentru a-mi onora lansarea cărţii cu vorbe pline de duh şi colindând printre legende, tocmai de la Râşca.

Trebuie, neapărat, să îi arăt recunoştinţa şi domnului dr. Vasile V. Popa, fiul celui care mi-a fost profesor de limba română în anii de liceu, dar vârsta imatură m-a făcut neştiutoare, atunci, despre harurile celui care mă învăţa cum să mă folosesc corect de limba noastră strămoşească. Vă mulţumesc, stimate domnule doctor, pentru minunata surpriză pe care mi-a creat-o prezenţa dumneavoastră, dar şi pentru vorbele de apreciere rostite atât la adresa cărţii cât şi a persoanei mele.

Mulţumesc, stimată doamnă prof. Saveta Vărăreanu, pentru prezenţa şi prezentarea elogioasă a volumului „Mirabile intersectări”.

De asemenea, mulţumirile mele se îndreaptă către oaspeţii veniţi de la Suceava cu buna intenţie de a-mi îmbogăţi acea sărbătoare prin prezenţa domniilor lor. Mulţumiri doamnei farm. Maria Olar, preşedinta Fundaţiei Culturale „Leca Morariu”; doamnei dr. în istorie Alis Niculică de la Biblioteca „I.G. Sbiera” Suceava; doamnei Rozalia Motrici, preşedinta Asociaţiei Culturale „Mircea Motrici”; familiei Elena şi Ion Paranici. Tuturor, mulţumiri, recunoştinţă şi respect.

Mulţumesc membrilor Cenaclului Literar „E. Lovinescu”, pe care, de asemenea, i-am simţit alături la ceas de sărbătoare.

Mulţumesc din suflet doamnei Lenuţa Rusu, hărăzită şi cu darul cântecului, reuşind astfel să încânte auzul celor prezenţi interpretând vechi melodii româneşti, acompaniată la nai şi la acordeon de doi instrumentişti, de asemenea talentaţi.

Îmbrăţişări şi sărutări celor două talentate recitatoare care abia au atins vârsta şcolară: micuţa Dorina Mocanu, îndrumată de doamna ed. Doina Jibu cea inimoasă, a făcut deliciul celor prezenţi prin rostirea cu mult farmec a poeziei „Hoaţa”, din volumul meu, „Copilăria poeziei”. Apoi, multipremiata la concursuri de recitare, eleva de clasa a II-a Adela Şulea din Suceava; aceasta a prezentat mai multe poezii printre care şi cea intitulată „Lăsaţi-ne copilăria!” din acelaşi volum.

Mulţumesc, domnule Alex Săvescu, pentru bunăvoinţa cu care aţi răspuns solicitării mele, pentru felul detaliat în care aţi filmat desfăşurarea acţiunii şi pe care apoi aţi postat-o pe ziarul online Cronica de Fălticeni; la fel şi celor de la Ziarul de pe net, pentru că aţi oferit astfel posibilitatea utilizatorilor să o poată viziona.

Deşi am rostit mulţumiri pentru toţi cei prezenţi atunci, la acea adevărată sărbătoare pentru mine, sărbătoare colorată şi înveselită de numeroasele buchete de flori ce mi-au fost dăruite, mă înclin încă o dată în faţa bunăvoinţei, a dovezilor de apreciere din partea celor dragi mie, a prietenilor, dar şi a necunoscuţilor care au ales să îmi fie alături în acea zi minunată, renunţând poate la alte preocupări personale.

Cuvintele frumoase rostite de vorbitori vor dăinui mereu în sufletul meu, precum mereu le voi mulţumi şi eu.

Dacă vi se pare că am scris de prea multe ori cuvântul „mulţumesc”, să ştiţi că nu este deloc aşa, cred că merita să îl scriu înzecit pentru bucuria oferită mie de cei prezenţi. Ce mirabilă intersectare!

Închei aşa cum am început: Mulţumiri! Recunoştinţă! Respect!

COCA MARIA UDIŞTEANU