Mi-a plăcut ce a scris Magda Axon acum vreo două zile legat de florile primite în prima zi de şcoală de profesoare. O citez: „…nici nu se mai uită cu atenţie la flori după primele trei buchete, iar după deschiderea festivă le împart generoase la vecini”. Probabil c-aşa o fi. Deşi eu am văzut, luni, mai pe seară, o femeie (nu ştiu dacă era cadru didactic sau… vecină) care ducea ditamai braţul cu „snopuri” de „buruieni” de genul amintit mai sus (ambalate în tot felul) cuiva, pentru revânzare în Piaţa Mică. Indiferent cine o fi persoana, asta demonstrează care este nivelul de trai de la noi. Tot legat de prima zi de şcoală şi de faptul că nici anul ăsta o mulţime de elevi nu au avut manuale pe bancă, la un magazinaş de prin centru (boutique, cum se numeşte acum) a venit un puşti de vreo 16 ani şi a întrebat, cu voce scăzută: „Aveţi cărţi?”. Vânzătoarea l-a privit înmărmurită ca şi mine şi o altă persoană care era de faţă, în locaţia respectivă comercializându-se orice produse în afară de… cărţi. Că n-avea regim de librărie. Văzându-ne figurile mirate, băiatul a continuat, cu aceeaşi voce scăzută. „Cărţi de joc”. Ei bine, asta-i starea învăţământului. Dacă nu le dai manuale, tinerii caută altfel de cărţi. Şi cele mai ieftine şi mai la îndemână sunt cărţile de joc. Deşi, dacă apucă să te pasioneze, astea pot deveni şi foarte, foarte scumpe. Concluziile trebuie, musai, să le tragă alţii.
COSMIN LEAHU
Comentarii