Cică procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie îl acuză pe vicepreşedintele Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, Lazăr Iordache, că „i-a promis unei persoane cu funcţie de conducere din cadrul Ministerului Sănătăţii 5% din sumele alocate de minister pentru două spitale, iar în 28 aprilie 2016 i-a şi dat 126.000 lei”. La fel de cică, persoanei respective i-ar fi fost nu doar „remişi banii” pentru ca „persoana respectivă să îşi exercite influenţa asupra unor responsabili din minister, astfel încât să fie semnate alocările bugetare”, dar mituitul i-ar fi şi încasat. I-auzi, ia! Golănie mare, dar mare de tot. Mai ales că sumele alea mai groase decât obrazul ălora care au făcut afacerea erau tot din banii „asiguraţilor”. Şi mai citez din rechizitoriul DNA: „Sumele de bani promise şi remise de Iordache Lazăr proveneau chiar din fondurile alocate de Ministerul Sănătăţii pentru realizarea, la cele două spitale, a proiectelor de construire a unei staţii de epurare, respectiv dotarea cu echipamente medicale”. O problemă a mea, ca simplu cetăţean, este alta. De ce se dă doar numele mituitorului şi nu şi al celui care ar fi solicitat „amărâta” aia de sumă? O altă problemă a mea este de ce anchetele de acest gen se întâmplă aproape de o campanie electorală şi de ce trebuie ca unul care vrea să rezolve ceva (a dat şi el, de parcă n-ar şti ăia care l-au vândut cum merge treaba) să trebuiască să ajungă la asemenea soluţii, în anul 2016, secolul XXI. Poate pentru că suntem în România „lucrului bine şpăgat”?
COSMIN LEAHU
Comentarii