Fără baie…

Să fi venit cu sepepiştii după el şi să fi stat la lungă coadă, tot cu sepepiştii după el, spre a-şi preschimba preşedintele Senatului permisul de conducere, era de o ştire. Eventual, se zicea că a făcut el o baie de mulţime (se găsea chiar şi un rezon, o nevoie reală ori imaginată pentru o aşa baie). Dacă n-a stat, nu rezolvându-şi treaba din biroul propriu sau din anticamera acestuia (cum se pare că alţii procedează), ci intrând pe uşa din dos spre a-şi soluţiona treaba (aşa cum, şi până mai ieri, fără să scandalizeze pe cineva, procedează în cazul a tot felul de treburi şi trebuşoare unii chiar mult mai mititei decât el), a fost să fie şi de DNA, şi de ştire. De-acum, fiindcă va fi existat mobil ca, prin apel la lege şi mai ales la moralitate, respectivul să fie dat, aşa cum se zice, pe mâna autorităţilor şi împins spre oprobriul unui public amator de senzaţii tari de-o zi-două, cam ipocrit şi niţeluş cam comunist, ar trebui poate să se înţeleagă că, spre a nu păţi la fel, şi alţi dregători mai mult sau mai puţin asemenea, ba şi dintre cei care nu dreg nimic (ori chiar strică) însă se ştiu pe cai mari, să fie întâlniţi la tot felul de cozi, autoimpunându-şi băile de mulţime. Şi la coadă la biroul de taxe şi impozite, şi la bancă, şi la loto, şi la meci. Nu va mai fi de ştire, va fi un fapt cu totul obişnuit să ţi se întâmple, iar apoi să spui că te-ai îmbrâncit la un rând cu preşedintele ţării, că la un altul ai stat la taifas cu ex-regele, că (nu în fine!) nici n-a mai trebuit să stai la coadă spre a obţine o audienţă la primar, căci ai avut ocazia să-l prinzi de cot aşteptând la (să zicem) medicul de familie (a, nu era ceva grav, avea de motivat nişte absenţe pentru cel mic). Aşa că, timp de un ceas jumate, i-ai spus acolo chestiunea, iar dumnealui, din câteva telefoane, te-a şi rezolvat!