Nu mi-a plăcut niciodată să scriu despre prietenii care au luat-o razna de tot şi s-au mutat la Şeful cel Mare în ogradă. Dar pentru că, deşi l-am văzut rar în ultima vreme, pentru mine Aurelian Ciornei este încă viu, o voi face. Chiar dacă astăzi vor veni colegi de breaslă de-ai tatălui său (a fost „ficior di popă”, după cum se prezenta) să-i pună ce a mai rămas din corpul său pământean în… pământ. Nu ştiu exact de ce, dar Aurelian Ciornei (maestru coregraf şi membru al Academiei de Arte Tradiţionale din România) m-a îndrăgit chiar de pe vremea când de abia debutam în presă. M-a plimbat pe la o mulţime de festivaluri. Mi-a arătat cum petrec oamenii simpli chiar şi fără regie. M-a învăţat vorbe de duh care nu erau scrise în cărţi. M-a făcut prieten cu toţi prietenii lui… Aş avea multe de adăugat. Credeţi-mă, însă, că îmi este greu. Voi încheia doar cu o vorbă de-a lui, reformulată de prietenul Dan T. Gürtesch: „Coane Aurică, să te ia dracul ACELA ALB!”. Prietenii ştiu despre ce este vorba şi dacă voi fi sănătos voi explica şi altora povestea acestui mesaj.
COSMIN LEAHU
Comentarii