Deschideri la mare

S-ar putea zice că ţinutul larg al Sucevei are deschidere la mare prin râurile sale care către ea curg, dar mai cu seamă prin oamenii, nu chiar puţini, care se dăruiesc ei. Iată, îl rechem dintre vechi amintiri pe un fost coleg de bancă, pe atunci cam firav, dar fără îndoială iscoditor, şi silitor, şi îndrăzneţ; căci mai ales aceste trăsături, peste ani, mi-au estompat mirarea de-a afla că ajunse ofiţer de marină (mai curând m-a mirat apoi vestea că… a tras la mal, deşi, pe de altă parte, ea reconfirma că specialiştii de peste valuri sunt foarte utili şi peste pământ!). Această pildă este însă doar una, intenţia mea este, de fapt, să vă readuc cu vorba în preajma celui care a fost comandor de marină Eugeniu P. Botez (1874-1933), cel ivit pe lume la Burdujeni şi care, sub pseudonimul Jean Bart (nu întâmplător ales, căci cel numit astfel a fost corsar vestit, în serviciul regelui Franţei Ludovic al XIV-lea), pe mulţi dintre noi ne-a ispitit cu chemările mării, dacă ar fi să ne gândim doar la „Jurnal de bord” (1901), „Schiţe marine din lumea porturilor” (1928) sau „O corabie românească. Nava-şcoală bricul «Mircea»”. Iar în acest context mi se pare semnificativ de reţinut că unul dintre fiii săi, căpitanul Călin Botez, i-a urmat: comandant de vedete în timpul războiului, dar şi ca publicist (inclusiv la reviste ale marinarilor) şi scriitor (romanul „Răscruci la Ocean”). Aşadar, acestea (puţine) fiind zise, ce-ar fi ca în astfel de zile să navigăm puţin, răsfoindu-l iar pe Jean Bart?