Motto: „Omne ignotum pro magnifico est”
(lat. „Tot ce-i necunoscut e socotit minunat”)
Tacit, Viaţa lui Agricola
Dacă-i ascultai şi te puneai la mintea lor, ai fi crezut că lunea trecută (1 august a.c.) a avut loc un eveniment de dimensiuni cosmice, a stat Soarele în loc, planetele s-au aliniat pentru a da onorul, iar pe Pământ apele au început să curgă spre izvoare şi acele ceasornicelor au luat-o în sens invers, s-au clătinat munţii, şi toate acestea, adică realitatea hiperbolizată, le datorăm numai în parte morţii Doamnei Ana, soţia ex-regelui Mihai. Restul, ce-a ajuns şi mai ajunge la urechile noastre, aparţine filistinilor de ambe sexe, dispuşi oricând să facă excepţie de la bun-simţ şi obraz. Ăştia şi astea, plătiţi şi neplătiţi, adică din pură plăcere de a trăncăni, s-au lansat în bombasticism şi neadevăruri care ar fi făcut-o pe moartă să roşească. I se spunea în mod constant regina noastră, Majestatea Sa, iar nişte prompteriţe grăbite au încurcat borcanele şi au zis ceva de Alteţa Sa, la fel ca Margaretei sau lui Duda. Şi, pentru că se poartă mesajele de condoleanţe, nu se putea ca Predoiu să nu trântească un pietroi în baltă şi, ca un adevărat pokémon filistin, a însoţit textul cu poza reginei Maria care a fost bunica fostului rege şi a Doamnei Ana.
Lăsând la o parte ipocrizia vorbelor de circumstanţă, să pornim, pentru stabilirea unei linii de conduită, de la interviul dat Eugeniei Vodă în 2009 de către „regina” Ana, interviu care este „limba de moarte” pentru toţi cei care au un strop de „compasiune” pentru moartea ei. Aflaţi voi care vă daţi de ceasul morţii că aţi pierdut o valoare naţională că în amintitul interviu ea a spus să i se adreseze cu Doamnă, formulă de adresare care, pentru noi, românii, are o rezonanţă mai mare decât „regină”. Ea, care n-a fost nicio secundă regină, a intuit mai clar decât toţi pokémonii că noi am avut Doamnele noastre – şi amintim aici pe Doamna Chiajna, Doamna Stanca, Doamnele Voichiţa şi Eudochia, Doamna Maria şi, mai aproape de noi, Doamna Elena Cuza, cu care Doamna Ana se aseamănă, cel puţin în ce priveşte creşterea copiilor.
Se cuvenea, din cât de puţine cunoaştem despre Doamna Ana, să aducem un omagiu ca mamă, pentru munca plină de abnegaţie, pentru demnitate şi puterea de sacrificiu; pentru că exagerarea voită cu ce-a făcut ea pentru România nu poate impresiona pe nimeni. Ar trebui să ne întrebăm cine a avut interesul de a face din moarte un spectacol. Cei care încearcă „să mânjească” cerul cu stele nu pot să fie decât membrii familiei, casa regală, cum îi zic cei care nu ştiu că nu poate să existe o asemenea instituţie, care cuprinde şi o samă de adoratori plătiţi, responsabili cu trâmbiţa şi cu aruncat praf în ochi. Dar această casă regală nu ar putea face mai nimic dacă n-ar fi sprijinită material şi moral de cei interesaţi de la vârful puterii. Adică, de ce să decretezi tu, stat român, doliu naţional? Ba, mai mult, fără să cunoşti protocolul zisei case, mai oferi şi onoruri militare şi o decoraţie post-mortem. Dom’le, să-ţi manifeşti prostia la nivel de stat este jalnic, te faci de râs în ochii străinilor. Ai noştri nu s-au întrebat de ce Franţa, în a cărei armată (Franţa Liberă a lui De Gaulle) a activat Doamna Ana, nu i-a adus un omagiu, nu i-a dat o decoraţie, ceva acolo, pentru că a existat, şi nici Casa Regală a Angliei n-a copleşit-o cu onoruri? Numai „moftangiii” noştri, cei din conducere, şi marţafoii din pretinsa casa regală au tot interesul să preamărească, prin ea, monarhia, să linguşească, să răstălmăcească istoria, să conştientizăm cât de importantă a fost monarhia, ce realizări epocale a cunoscut România (vezi strada din Curtea de Argeş pavată cu granit de pe vremea hă, hă, ce ştiţi voi? lui Carol I). Se adaugă construcţia bisericii necropolă de lângă biserica veche a Mănăstirii Curtea de Argeş, la care se lucrează intens; pretinsa casă a finanţat lucrările, adică a dat, în stilul caracteristic, monarhic, bani de-o icoană şi pretinde în faţa lumii că a făcut toată lucrarea. Noroc că n-a zis ex-regele sau Margareta Duda că au făcut şi bijuteria arhitecturală care este biserica Mănăstirii Curtea de Argeş, necropolă pentru primii doi regi, Carol I şi Ferdinand. Tot ei l-ar fi făcut pe Meşterul Manole, dar şi pe Ana, jertfită în zidul mănăstirii, ca să dureze. Ar fi culmea ridicolului: noi, cu banii noştri, să fim prostiţi de la obraz. Puteam, era de dorit ca, în locul slugărniciei prosteşti, în locul spectacolului penibil – cu siguranţă nu dorit de Doamna Ana –, să arătăm puţină demnitate, în faţa morţii, s-o omagiem pentru munca ei de om, nu de prinţesă, pentru sângele ei roşu, nu albastru, pentru răbdare şi tenacitate. Apoi, să nu uităm, indiferent de ce a spus ea (aşa trebuia să spună!), că cea mai mare realizare a fost că a stat (stâlp al casei) 68 (şaizeci şi opt) de ani cu un ex-rege, care în zadar a tot privit coroana. Doliu naţional pe 13 august? E discutabil…
Comentarii