Muzeul de Istorie, Cetatea de Scaun şi Muzeul Satului Bucovinean au constituit pe harta Sucevei, în weekendul trecut, trei puncte fierbinţi de atracţie pentru cei interesaţi să vadă, să asculte, să simtă mai mult şi mai altfel ca de obicei. Printre meşterii populari şi artiştii de pe scena Muzeului Satului, prin sălile de expoziţie de la Muzeul de Istorie sau între zidurile Cetăţii ce ascunde, tainic, în încăperi adâncite în piatră, istoria lui Ştefan cel Mare ilustrată acum în expoziţia permanentă. În Muzeul de Istorie oamenii au făcut cozi să vadă obiecte de tezaur, imagini de amară aducere aminte din epoca ceauşistă şi multe altele.
Mii de părinţi şi bunici şi-au luat copiii şi nepoţii de mână şi au urcat sâmbătă şi duminică la Cetate, au privit minute în şir colecţia de arme şi ostaşii în armuri, au urcat la punctele de belvedere, au aplecat capul şi au intrat în toate încăperile restaurate. Au ascultat nemişcaţi un fragment din „Apus de Soare” de Delavrancea, imaginându-şi că le vorbeşte chiar Ştefan, apoi au trecut într-o altă stare la concertul lui Alifantis, până seara târziu.
Aparte de ce se întâmpla în interiorul Cetăţii, de jur împrejurul ei, la intrare, sprijiniţi de balustrade, alte sute de oameni priveau apusul de soare, dansau cu prichindeii ţinuţi în braţe, făceau fotografii, relaxaţi. Pe platoul din faţa Cetăţii, tarabele cu mici şi muşterii lor gălăgioşi dispăruseră, la fel şi comercianţii de duzină.
Cele două mari obiective istorice restaurate şi aşezate în lumina potrivită, Muzeul de Istorie şi Cetatea de Scaun, strălucesc acum în faţa noastră. La transformarea lor au contribuit mulţi oameni din cei aleşi sau puşi în funcţie, cu ambiţii politice diferite, din mandate diferite. Unii dintre aceştia se bat, poate, cu pumnii în piept, acum, alţii se simt umiliţi. Noi suntem, însă, pur şi simplu mândri că ni s-a restituit o bucată mai mare din trecutul istoric, în spaţii adecvate.
Comentarii