Din nou, berzele…

Au revenit de la începutul lunii lui Florar… Ce să zic? Le va fi fost dor, tot ce e posibil, de ale noastre plaiuri cu o climă capricioasă uneori, s-au întors să-şi reconstruiască, mai întâi, cuiburile în parte distruse de intemperiile iernii, iar apoi s-au grăbit, brăzdându-ne cerul spre codrii din împrejurimi sau planând lin prin livezile oamenilor, într-o recunoaştere a ţinutului desigur îndrăgit. Căci altfel, după distanţe impresionante străbătute în zbor, nu şi-ar fi ales tocmai aici „sejurul”! Şi iată-ne la sfârşitul lui iulie, la începutul lui august… În general, oamenii locului, ocupaţi cu fel şi fel de probleme, nu le-au avut grija… Eu mi-am găsit însă timp pentru a le urmări preocupările, dedicându-le şi un capitol al cărţii „Întoarcerea berzelor” (2015), în care le-am descris cu amănuntul. Volumul a fost lansat, a fost anunţat şi recenzat în ziarul „Crai nou”; cartea nu se prea cumpără (se mai face şi cadou), dar… circulă! Astfel că revin spre a menţiona că aceste păsări te pot vrăji prin frumuseţe, ciudăţenia comportamentului fiind, între alte numeroase specii de înaripate, după părerea mea şi nu numai, deosebite. După creşterea urmaşilor născuţi aici, aceştia, împreună cu părinţii, se vor întoarce spre toamnă în ţara de origine. Şi vor reveni în primăvara anului următor… (DECEBAL ALEXANDRU SEUL)