Motto: „Et voila justement comme on écrit l’histoire”
(fr. „Iată cum se scrie istoria”)
Voltaire, Charlot
S-ar putea crede că nimic nu se mai poate întâmpla din moment ce şefii noştri, Iohannis şi Cioloş, sunt la Bruxelles, ca să negocieze situaţia României în UE, acum, că Marea Britanie s-a retras din Uniune. Dintr-o dată, atenţia multora dintre cei care nu pot dormi de grija altora, s-a concentrat asupra românilor şi neromânilor plecaţi la muncă, se zice, în Anglia, ca să scape de sărăcie. Te apucă aşa o duioşie când vezi câtă grijă este de om, de drepturile lui meritate, că doar nu în zadar se opintesc românii ca să proptească Uniunea, rău zguduită de seismul englezesc. Îi lăsăm pe şefii noştri să-şi dea cu stângul-n dreptul şi să creadă că pot face ei ceva, în condiţiile în care România nu contează, nu este nici auzită, nici ascultată.
Ca şi cum n-ar fi suficiente necazurile noastre, datorate şi nouă şi altora, aflăm că republicanii din cele două partide mari, în competiţia pentru câştigarea viitoarelor alegeri, sunt în căutare de soluţii care să le crească potenţialul electoral. Numai aşa se poate explica şi înţelege, până la un punct, atitudinea lui Dragnea şi a lui Tăriceanu de a-şi asigura sprijinul a ceea ce a mai rămas din monarhia noastră, oferind presupusei case regale sinecuri la care nici nu se gândise. Cine a zis că ăştia cu sânge albastru nu primesc pomeni? Păi tocmai asta este raţiunea lor de a exista, din moment ce oamenii şi i-au pus pe cap şi găsesc o fericire nepreţuită în asta. Se spune că dacă „ţăranul n-ar fi prost, avocatul ar umbla în opinci” şi, tot aşa, ne putem imagina cum ar arăta membrii casei regale dacă nu s-ar găsi destui ca să le sufle în fund. Ce poţi să crezi despre şeful PSD, partid de opţiune republicană, înscrisă în constituţie, că face ochi dulci şi oferă cu largheţe numitei case şi custodelui coroanei, Margareta, principesa (asta-i meseria ei, altceva nu ştie să facă!), alte bunuri şi hatâruri nevisate, rupte de la gura ţării, care, ar trebui înscrise într-o lege, ca să ne bucure pe toţi. Frumuseţea actului în sine constă în concurenţa la protecţia regală, făcută de PNL, mai puţin perspicace, care n-a ştiut să vândă cioara de pe gard (aşa li s-a părut lor) purtătorilor de coroană. Şi când te gândeşti că liberalii au fost mai întâi, solicitând graţiile regale.
Dar ce spun eu? Umblă vorba (cei din fostele servicii ştiu şi ei câte ceva, din auzite), nu pun mâna-n foc că e adevărat, că ex-regele, care în toate interviurile s-a prezentat drept o victimă a comuniştilor, a fost stipendiat de regimul comunist cu câte zece mii de dolari lunar. Situaţia pare credibilă din moment ce Stalin a ordonat lui Dej şi lui Groza să-i acorde lui Mihai, fostul rege, o pensie viageră pentru că a fost „băiat bun”. Atât Dej, cât şi Ceauşescu ar fi dat lunar bani, cumpărându-i tăcerea ex-regelui, şi este cunoscut că Ceauşescu nu l-a blamat pe fostul rege, în cuvântările sale. După dispariţia martorilor, ex-regele şi-a plâns de milă, s-a victimizat că a fost lăsat fără mijloace şi fără tron. Din ce-a trăit? Cu ce a plătit taxele şcolare pentru cele cinci prinţese? Fără îndoială că a mai primit pomeni de la capetele încoronate, dar aceştia sunt strânşi la pungă, îşi drămuiesc fiecare franc, dar principala sursă trebuie să fi fost regimul de la Bucureşti. „Băiatul bun” a făcut servicii importante sovieticilor, le-a oferit ţara, şi-a dat armata lui (era capul oştirii), 130.000 de oameni, prizonieră, a primit cea mai mare decoraţie sovietică (posesorul primea, pe lângă decoraţie, şi avantaje materiale!), aşa că abdicarea de la 30 decembrie 1947 fusese cumpărată. Privită şi sub acest aspect, monarhia românească a fost învăţată să primească pomeni şi, în actualele condiţii, m-aş fi aşteptat de la un partid de stânga să propună confiscarea averilor casei regale, obţinute prin încălcarea grosolană a legii. Celor care se scandalizează că neg existenţa casei regale le voi spune că din moment ce nu avem rege, nu avem monarhie cum să avem casă regală? Sunt nişte închipuiţi cei din familia ex-regelui, li se pare că sunt ceva ce-ar semăna cu Casa Regală a Angliei.
Cel mai mult au sărit ca arşi, la iniţiativa lui Dragnea, cei care se cred depozitarii ideii de regalitate şi monarhie în România şi, ca urmare, îi atribuie ex-regelui, monarhiei în general, merite deosebite. Dragnea ar fi, prin propunerea lui, groparul ideii de monarhie la români, zic regaliştii cu ştaif şi diplome, care ar vrea o zi naţională la 10 mai, o coroană pe stemă şi, până să avem restabilită monarhia, să fim o „republică monarhistă” ca formă politică de tranziţie, până se ajunge la monarhia înscrisă, mult prea sus, în Constituţia din 1923. Ar fi bine dacă aceşti regalişti ar citi cu atenţie Cap. II, Secţiunea I. Despre rege, Art. 77, din Constituţia din 1923.
Comentarii