Motto: „Suum cuique tribuere”
(lat. „Să dai fiecăruia ce este al lui”)
Cicero, De Officiis
În timp ce Dragnea a aflat sentinţa Curţii Supreme, ca să se convingă şi el că referendumul de suspendare a lui Traian Băsescu, din 29 iulie 2012, a fost valid – deşi o bună parte dintre români ştiau altceva faţă de ce spun procurorii şi reacţiunea băsistă –, Cătălin Predoiu, omul responsabil cu toate ratările, cu determinare şi aprindere s-a angajat în cursa pentru Primăria Bucureştilor, pentru că vrea s-o câştige împreună cu partidul care, ca şi el, blufează şi gafează, aruncând cu vorbe şi cu praf în ochii bucureştenilor. Să fie clar. Chiar dacă ar candida singur, Cătălin Predoiu tot nu iese primar general, pentru că locul lui nu este acolo. Nu ieşea nici cel adus din afară, dar, contaminat cu euforia liberală, după ce a fost silit să renunţe la candidatură, a început să-i ameninţe pe cei care l-au făcut să renunţe că dă el peste ei, are să le taie subvenţiile, are să fie de rău; adică nişte ameninţări demne de cineva care vrea să se identifice cu aripa dură şi intransigentă a legionarilor.
Probabil s-a observat şi de către cei care nu urmăresc cu înverşunare spectacolul politic că, la vârful conducerii liberale, domneşte degringolada, confuzia, inconştienţa şi mistificarea. Bine a zis cine a zis că sudura dintre PNL şi PDL e şubredă şi ruginită; a avut mare dreptate, nu se leagă nimic ca lumea şi, peste toate, se pare că i-a părăsit zeul protecţiei, dă în ei DNA-ul. Cel puţin Alina Gorghiu parcă ar fi însărcinată de partid să spună lucruri trăsnite în care nu crede nici ea, chiar dacă Vasile Blaga îi ţine isonul. Contaminată de optimism şi de importanţa funcţiei, Gorghiu a uitat să se retragă la timp, naşte la sediu, în faţa partidului, ca să se convingă fiecare cum creşte forţa liberală. Dar oricât ar fi ea de devotată cauzei, tot o apucă nostalgia scenelor cu adevărat lirice: „Mi-a spus iubitul meu, iubit,/ Că în iunie, negreşit,/ O barză-mi va aduce-n dar/ Un liberal!”.
Să-ţi trăiască, Alino! E cel mai bun lucru pe care l-ai făcut în ultimul an de zile. Ia-l naş pe Blaga, fă o cumetrie cât o nuntă, ca să intri în lumea bună, să se ducă vestea peste mări şi ţări. Ia-ţi grija de la alegerile astea locale, concentrează-te pe parlamentare, poate te echilibrezi, că, după cum vezi, PSD-ul acum nu face nimic şi creşte, iar asta cu atât mai mult cu cât a rămas aproape fără conducere. Greşelile voastre sunt succesul lor şi, dacă persistaţi în greşeală, cu atât va creşte PSD-ul în sondaje. O fi reacţia poporului PSD la condamnarea definitivă a lui Dragnea la 2 ani cu suspendare? La suspendarea lui Traian Băsescu aţi votat şi voi, liberalilor, numai Vasile Blaga l-a susţinut, iar de atunci îi merge din rău în mai rău. Toată caracuda băsistă poate jubila, nu pentru marea personalitate care-i Traian Băsescu, pentru victoria lui de a ne călări sine die, cât pentru înfrângerea stângii. Ei, aflaţi că, dacă n-ar fi fost defecţiunea cu Valeriu Zgonea, acest urmaş al lui Mihai Viteazul, condamnarea lui Dragnea ar fi intrat la diverse. Chiar şi voi ar trebui să fiţi de acord că nu merita Băsescu o asemenea satisfacţie. Rămâne să vedem dacă şi-a aşternut aşa de bine cum pare, însă trebuie să reţinem că n-a mai hăhăit când l-a propus pentru Primăria Capitalei (Urbs scris cu literă mare însemna Roma!) pe Robert Turcescu, descoperitul. Scuza că, din cauza unui dosar cu nişte mărunţişuri, n-a candidat el, marele Băsescu, cu spălarea de bani, e prea subţire; pentru că, atunci când a candidat pentru preşedinţie, avea pe cap dosarul cu flota… Să vedem ce se va întâmpla cu aceste alegeri în care PMP are candidaţi peste tot. Dacă va fi aşa cum am zis de mai multă vreme, cu adevărat este boala bătrâneţii băsismului.
Aţi observat că Marian Munteanu continuă justificările la acuzaţiile venite, se zice, din partea societăţii civile. Să folosesc o formulă dragă unui fost politician: „Să fie foarte clar”, societatea românească, bulversată şi cu ştreangul de gât, nu-i pregătită să ingurgiteze şi crimele legionare. Cel din urmă român ştie că legionarii l-au asasinat pe istoricul N. Iorga, l-au batjocorit şi l-au abandonat la marginea drumului, la Strejnic. Cum putem uita că „echipele morţii” l-au executat pe I.G. Duca, şeful Partidului Naţional Liberal, pe Armand Călinescu, împuşcat şi lăsat pe caldarâm. Se poate uita că legionarii au împuşcat, la Jilava, 64 de foşti demnitari, înalţi ofiţeri şi politicieni, numai pentru faptul că erau împotriva Legiunii? Se pot uita crimele din timpul rebeliunii legionare, din 21-23 ianuarie 1941? Atunci au fost împuşcaţi mulţi oameni, între care şi 120 de evrei (după Radu Lecca, 500), iar dimensiunea jafurilor, distrugerilor, pustiirilor a întrecut orice închipuire. Toate acestea l-au pierdut pe Marian Munteanu. Este bine să nu uităm!
Comentarii