La Rădăuţi, în 1998, împreună cu actorul
Grigori Grigoriu, şi el bucovinean
Emil Loteanu s-a născut la data de 6 noiembrie 1936, în satul Clocuşna, judeţul Hotin, astăzi în raionul Ocniţa, Republica Moldova, într-o familie de români. A învăţat la şcoala din Clocuşna. Părinţii săi, Loteanu Tatiana şi Loteanu Vladimir, au fugit din Basarabia din cauza invaziei sovietice şi s-au stabilit la Rădăuţi. Aşa se face că în anul 1944, Emil Loteanu a devenit elev la Liceul teoretic de băieţi „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuţi. Am fost coleg de clasă cu Emil Loteanu din anul 1947 până în anul 1950, respectiv în clasele V-VII. Emil a rămas la Rădăuţi, împreună cu tatăl său, în timp ce fratele său, Marcel, şi-a însoţit mama la Bucureşti. Tatăl lui Emil s-a recăsătorit cu învăţătoarea Martinescu, care avea două fete şi un băiat, cu un an mai mic decât noi, pe nume Cezar. Acesta a devenit profesor de istorie şi a plecat în Germania, pentru că nu putea răbda regimul comunist, iar soţia sa era nemţoaică.
În noiembrie 1949, rămas orfan de tată (care a decedat la vârsta de 39 de ani, fiind înmormântat în cimitirul din Rădăuţi), Emil a trecut ilegal Prutul, refugiindu-se la casa bunicilor din Colencăuţi. A fost prins şi predat grănicerilor români.
În legătură cu „fuga” lui Emil Loteanu în URSS, pot să spun că, aşa cum l-am cunoscut, acesta nu putea fi atras de Stalin sau de stalinism. Dar poate fi explicată ca gestul unui tânăr teribilist, dornic de aventură sau de locurile natale – dat fiind că Basarabia fusese ocupată de Uniunea Sovietică. Cred că mai degrabă putem explica plecarea lui în URSS ca fiind determinată de moartea tatălui său (1949). Poate dorul de bunici a fost cel care l-a determinat să se ducă în Basarabia.
După terminarea celor şapte clase, a plecat la Bucureşti, ajungând din nou împreună cu mama şi fratele Marcel. Acolo şi-a continuat studiile la Liceul Sf. Sava. În anul 1950, pe când familia Loteanu locuia lângă Studiourile Sahia, în casa lor s-a turnat filmul „Viaţa învinge”. A încercat să urmeze IATC Bucureşti, dar dosarul său de admitere a fost respins.
În anul 1952 a cerut să fie repatriat şi s-a reîntors la Clocuşna, cu scopul de a urma studii de cinematografie la Moscova, deoarece fusese respins la Bucureşti. În România era greu pentru basarabeni. Nu te puteai afirma, nu-ţi puteai susţine calităţile. Culmea ironiei: el a trăit atât de mult la Moscova, unde se vorbea ruseşte, şi şi-a manifestat românismul peste tot. Oficialităţile basarabene l-au alungat. Românii i-au recunoscut valoarea mult prea târziu. Cu puţin timp înainte de a muri, în anul 2001, i s-a decernat la Ateneul Român din Bucureşti Premiul pentru excelenţa artei regizoriale.
Paradoxul unui regizor care a urcat treptele recunoaşterii mondiale cu capodopera Şatra este acela de a nu fi nici astăzi îndeajuns de cunoscut de cei pe care i-a iubit enorm, românii de pe cele două maluri ale Prutului. Pentru ei, opera lui rămâne o provocare.
Simţind că are calităţi speciale de actor, în perioada 1953-1954 a fost actor la Teatrul dramatic „A.S. Puşkin” din Chişinau, după care a plecat la studii. A urmat cursuri de actorie la Şcoala Teatrală de pe lângă Teatrul Academic de Artă din Moscova (1954-1956) şi de regie la Institutul Unional de Cinematografie din capitala U.R.S.S. (1956-1962). După absolvirea şcolii de regie, a fost angajat în anul 1962 la studioul Moldova-film, lucrând în perioada 1973-1983 ca regizor la studioul Mosfilm din Moscova.
În anul 1985 a revenit în RSS Moldovenească, îndeplinind în perioada 1987-1992 funcţia de preşedinte al Uniunii Cineaştilor din Republica Moldova. A avut un rol important în formarea a două promoţii de regizori de film în cadrul Şcolii superioare de regie. De asemenea, a fost conducătorul cursului de actori de teatru şi film la Institutul de Arte din Chişinău. Printre tinerii actori formaţi de Emil Loteanu îi amintim pe Svetlana Toma, Grigore Grigoriu, Victor Ciutac etc. (Va urma)
ION MOROŞAN
Comentarii