De Buna Vestire, în Vinerea Mare a Paştelui catolic, mi-a făcut plăcere invitaţia la Prefectura Suceava, la vernisajul primei expoziţii personale a lui Guilherme Araújo Regado, elev în clasa a VI-a a Colegiului de Artă “Ciprian Porumbescu” Suceava. Întâi pentru că îl cunoscusem în iarnă, în ipostaza de câştigător al Marelui Premiu al concursului de afişe pentru pace organizat şi de Clubul Lions Suceava alături de celelalte cluburi similare din lume, şi tot în primul rând fiindcă atunci aflasem că era mezinul unei frumoase familii de portughezi stabilite în Suceava, or ataşamentul meu faţă de Portugalia este vechi şi puternic.
Evenimentul a fost trăit, aşa cum şi a fost, ca o mare sărbătoare, nu numai de către foarte tânărul artist, ci şi de mama, tatăl, fratele şi bunicii lui. Aceştia din urmă, bunicii materni din Coimbra şi bunicii paterni din Porto, au venit la Suceava, şi ca să-i fie alături lui Guilherme la vernisaj, şi ca să petreacă Paştele împreună, dar şi pentru aniversarea de duminică a fratelui său mai mare, Gonçalo, student la Cambridge, care împlinea 18 ani. Emoţiile familiei au fost împărţite şi cu cele două profesoare şi artiste plastice, Raluca Schipor şi Lucia Puşcaşu, care, într-o mai mare sau mai mică măsură, i-au marcat devenirea artistică, şi cu prieteni, colegi de clasă, apropiaţi ai părinţilor. Vernisajul s-a bucurat şi de consideraţia prof. Alexandra Bejenaru, directoarea Colegiului, care l-a salutat cu multă căldură. Nu putea să lipsească la inaugurarea personalei lui Guilherme, nici educatoarea lui, Sanda Chihăie, de la “Prichindelul” Burdujeni. Mama, Maria Araújo, îşi aminteşte surâzând că deşi a crescut lângă un tată înzestrat şi iubitor de pictură, intrigată de fantezia copilului, a ajuns să o întrebe dacă e bine că desenează frunzele şi rădăcinile copacului în alte poziţii decât cele obişnuite. Răspunsul educatoarei a fost determinant pentru pasul următor al lui Gui: nu numai că e bine, dar e şi semnul unei dotări aparte, pentru dezvoltarea căreia ar trebui să treacă pragul unei clase cu program de pictură de la Colegiul de Artă Suceava. Sfat urmat şi adâncit cu atenţie, sensibilitate şi multă dragoste şi înţelegere de Maria, a cărei viaţă, cu soţul şi fiul cel mare ţinuţi departe, primul de serviciu şi celălalt de studenţie, gravitează în jurul mezinului. De afecţiune, înţelegere şi îndrumare competentă a avut parte Guilherme şi de la Profesoara (majuscula nu este întâmplătoare) Raluca Schipor, care i-a tratat cu răspundere deosebită talentul, aşa cum de altfel procedează cu toţi elevii ei, dându-i profesorului şi pictorului Niculai Moroşan senzaţia permanentă a unui stup de albinuţe, cum a povestit la vernisaj.
Ajunsă mai devreme, împreună cu Maria Olar, preşedinta Fundaţiei Culturale “Leca Morariu” Suceava, am avut vreme pentru fiecare din cele treizeci de lucrări de pictură şi grafică, întârziind în primul rând la cele realizate în albastru, în armonie cu celebrele azulejos, plăcile de faianţă emailată care ornează clădirile lusitane. Acestea au fost gândite, concepute ca parte vizuală a albumului muzical dedicat fado-ului de compozitorul Felisberto Queiroes, prieten al familiei Araújo Regado. Pentru că acest cântec tradiţional portughez (a cărui faimă mondială se datorează Amaliei Rodriguez) este impregnat de melancolie, de dor pentru iubit/iubită, de suferinţa în dragoste, de tristeţea singurătăţii, rolul Mariei Araújo în explicarea acestor sentimente micuţului pictor (abia pe 30 august 2016, Guilherme va împlini 12 ani) a fost esenţial, a povestit prof. Raluca Schipor la vernisaj. În acest moment al relatării noastre, îşi are locul surpriza tatălui, Pedro Regado aducând în dar fiului, dar şi tuturor participanţilor, una din aceste piese, interpretate la chitară. Sunt de la sine de înţeles aplauzele care i-au răsplătit interpretarea, după cum sunt de la sine de înţeles şi aplauzele care au încununat momentul susţinut de grupul coral al Colegiului coordonat de prof. Iulia Buraciuc.
“L-am cunoscut acum 7 ani, dar îl descopăr în fiecare zi, cu fiecare lucrare, cu fiecare prezenţă plastică în taberele de creaţie. Aduce de pe acum, a afirmat Raluca Schipor, cinste Sucevei şi comunităţii ei artistice. Expoziţia sa este pregătită de mult timp”, a mai spus profesoara lui Guilherme, atrăgând atenţia publicului asupra universului său fastuos, cu peisaje portugheze şi româneşti, cu abordarea arhitecturii şi portului popular românesc, cu deosebita sa imagerie, care aşază şi soarele şi luna pe acelaşi cer, cu icoanele care ni-l arată captivat de stilul bizantin. Şi prof. Lucia Puşcaşu i-a remarcat maturitatea deasupra vârstei (pentru unele premii meritate a fost socotit prea mic de ani), descifrabilă în naturile sale statice, spiritul de observaţie cu care surprinde şi redă formele şi volumele, buna stăpânire a spaţiului compoziţional, echilibrul creaţiilor, ritmul, apelul la linia curbă – simbol al vieţii care continuă. Colorist dotat, iubitor de albastru şi oranj, artist imaginativ, creativ, minuţios în tot ce face, cu grijă aparte pentru detaliu, dovadă că acordă mult timp artei, Guilherme are toate datele unui autentic artist în devenire, Lucia Puşcaşu încheind emoţionant: “Sper ca peste ani să-mi fie coleg!”
Vernisajul personalei lui Guilherme Araújo Regado l-a adus în faţă pe Niculai Moroşan, de la 1 aprilie 2016 noul preşedinte al Filialei Suceava a Uniunii Artiştilor Plastici (o misiune grea, cred, după remarcabila perioadă în care a avut-o în frunte pe dinamica Lucia Puşcaşu), cu o menţiune demnă de reţinut – “Filiala se regăseşte foarte mult în Colegiu, cei mai mulţi membri fiind profesori aici” -, ca şi mărturisirea: “Copiii, atât de serioşi şi de muncitori în dragostea lor pentru artele plastice, ne încarcă, ne dăruiesc energie” .
Reţinând îndemnul directoarei Colegiului de Artă “Ciprian Porumbescu” Suceava, prof. Alexandra Bejenaru, de a trimite la Colegiu copii talentaţi ca Guilherme, atunci când îi întâlnim (“Este al treilea an de când avem clasă pregătitoare!”), ca şi replica educatoarei Sanda Chihăie: “Copii ca Gui există. Părinţi ca ai lui, mai rar!”, am ascultat cuvântul dnei Maria Araújo, cu tot buchetul de simţăminte cuvenit mamei la succesul copilului ei: respect, preţuire, admiraţie. Maria Araújo a mulţumit educatoarei, profesoarei, profesorilor, familiei pe a cărei susţinere a contat mereu, prietenilor români care i-au ajutat să se adapteze la ţara nouă, la limba nouă şi ţării care i-a oferit o şcoală, un drum talentului lui Guilherme.
Dorindu-i lui Guilherme Araújo Regado puterea de a-şi continua visul şi mult noroc pe calea lui, să nu uităm, să nu uite!, că prima sa expoziţie a fost binecuvântată şi de amintirea marelui artist Ion Irimescu, prin sculptura care l-a reprezentat la sărbătoarea vernisajului. O sărbătoare minunată, cu soarele şi luna pe acelaşi cer ca într-una din frumoasele sale lucrări. O lucrare semnată (să ţinem minte!): Guilherme Araújo Regado.
Comentarii