…Dar Nicolae Labiş cine-o mai fi fiind?!
Cei care îl ştiu (precum îl ştiu, mai puţin sau mai mult) îl cam ştiu. Cei care sunt interesaţi şi vor să-l cunoască mai îndeaproape au la dispoziţie, datorită istoricului literar Nicolae Cârlan, şi „Opera Magna” (2013), şi, de curând, „Poezii inedite” (2015), conţinând (aproape?) tot ce a scris Labiş. Iar cei care nu-l ştiu, care nici nu vor fi auzit de el… Recent, la lansarea volumului „Poezii inedite. Addenda la «Opera Magna»”, mai multe voci au adus în discuţie eliminarea lui din manuale, măsură prin care autorul a fost înstrăinat sau chiar ascuns de ochii celor tineri. Probabil că, din nefericire, azi nici nu mai există multe şanse ca el să fie reprimit în rândurile scriitorilor dezirabili în manuale. Dar îmi spun că, aici, la noi, ar fi posibil ca persoane competente să alcătuiască pentru viitor
măcar un manual (opţional) care să conţină informaţii şi texte despre autori iviţi în aceste locuri sau trăitori care au lăsat urme de neşters în literatură. Începând bunăoară cu Grigore Ţamblac şi Dosoftei, zăbovind asupra lui Nicolae Labiş, ajungând până la (în ordinea vârstei) Norman Manea, Matei Vişniec, Lucian Dan Teodorovici. Până atunci, sunt curios să aflu în câte şcoli (poate altele decât cele din Mălini şi Fălticeni) se va vorbi în zilele ce urmează despre tânărul străin, despre bătrânul (de 80 de ani niciodată împliniţi) Nicolae Labiş, ca scriitor al epocii sale şi cu mult peste acea epocă.
Comentarii