În atmosfera sumbră creată de tragedia de la „Colectiv” numai de distracţii n-ar trebui să ne ardă. Şi respectul faţă de atâtea vieţi curmate în acest dezastru şi faţă de toate celelalte ce, implacabil, se vor curma în continuare chiar ne taie apetitul de festivităţi.
Dar un cotidian trăieşte din seva zilei. Un cotidian măsoară toate orele zilei şi aduce în paginile sale chintesenţa secundelor care, adunate, construiesc o semnificaţie. O semnificaţie descoperită sau doar intuită, dar una care merită înscrisă în cronica epocii pe care ziarul o serveşte şi, până la urmă, o reprezintă. Ca, de exemplu, acordarea cetăţeniei de onoare a judeţului regizorului Mircea Drăgan, cel ale cărui filme mari sunt legate de nordul nostru moldav de ţară nu doar prin tematică, ci şi prin turnarea/„facerea” lor aici, la Mitoc sau la Voroneţ, ori în alte părţi ale judeţului.
De 7000 de numere noi suntem zi-ar (adică publicaţie zilnică), care, ne place să credem, oferă o imagine complexă şi diversă a realităţilor judeţului, ziar neconvertit către doar anume realităţi. În prăpastia de incompetenţă, prostie, lichelism, neprofesionalism, de lipsă de şcoală şi de morală în care societatea românească s-a tot adâncit, am căutat şi căutăm petele curate de pe pocalul mânjit şi afumat ce ascunde frumuseţile eterne ale spiritului acestui neam. Neocolind, totodată, nici tuşele groase de micime intelectuală şi politică ale protagoniştilor vremii, care, folosind o zicere românească necruţătoare, „se mănâncă precum câinii prin gard”. Ce „latră” ei merită consemnat, spre neuitare şi pildă.
De 26 de ani apărem zilnic pe piaţa presei sucevene. Au mai apărut pe aceeaşi piaţă alte publicaţii cotidiene, doar două rezistând în timp alături de noi. Facem precizarea pentru cei care se fac astăzi a nu înţelege ce înseamnă noţiunea de cotidian: „Publicaţie care apare zilnic” (DEI, 1999, Ed. Cartier). Apariţie în cazul ziarului „Crai nou” atestată de 7000 de ori până acum, de necontestat de fel de fel de pigmei şi politruci.
Comentarii