În aşteptare

Motto: A bon entendeur, salut!

(fr. „Bunului ascultător, salut!)

Ăştia de pe la televiziuni, răi, rup lanţu’, nu alta, nu le scapă nimic, nici chiar pantoful dezlipit al lui Dragnea, prilej de zeflemea şi de a-l arăta strâns la pungă, în ciuda averilor acumulate, pe acte, normal, de-a fost nevoie de intervenţia celui în cauză care, ca o scuză, ne-a spus la toţi că n-a avut altă soluţie, nu se putea descălţa că rămânea cu unghiile pe trotuar. Întâmplarea lui Dragnea mi-a amintit de Vintilă Brătianu, fost ministru de finanţe, ăsta chiar zgârcit, de-l lua în râs Constantin Tănase, la „Cărăbuşul” lui, unde zărind pe scenă o pereche de ciorapi rupţi, le-a şi găsit stăpânul, pe Vintilă, finanţistul, de râdea lumea şi uita de sărăcie.

Să înţelegem, oare, că asaltul lui Dragnea spre vârful PSD-ului i-ar aduce şi o pereche de pantofi de firmă? Omul cu „mustăcioara lui, pana corbului”, ne-a demonstrat că ştie ce vrea, vrea şi poate şi, dacă Ponta s-a dat la o parte, nu putea lăsa ditamai partidul pe mâna Rovanei Pumb, care, după nume, aminteşte de Bacovia, de ceva greu şi apăsător. Ca să-şi legalizeze poziţia de lider, a şi hotărât cum şi când să aibă loc congresul de desemnare, prin vot, a preşedintelui, ca să poată trece cât mai grabnic la reformarea partidului, că doar se apropie alegerile din 2016 care ar trebui câștigate şi menţinută puterea, la care liberali şi neliberali, opoziţia adică, vor să ajungă prin milogeală, de-au ajuns de râsul şi al altor competitori la caşcaval.

Condamnarea la un an, cu suspendare, despre care se poate zice, numai cu o umbră de îndoială, că este mâna lui Băsescu, a procurorilor puşi de el, ca să-l apere de demitere, atârnă greu de pantoful lui Dragnea. Curtea de Apel, întrunită luni, 29 septembrie curent, a amânând verdictul până în 23 noiembrie, aşa că achitarea (oare?) se lasă aşteptată. Achitarea, când sunt atâtea interese în joc şi atâtea feţe subţiri de apărat, este o Fata Morgana, ţi se pare c-o vezi, chiar poţi s-o pipăi, dar e o iluzie şi, dacă n-ar fi fost cazul Marinca, ai fi putut aştepta mai cu încredere sentinţa.

Ca bun organizator ce se află, Dragnea şi-a asigurat sprijinul organizaţiilor, al oamenilor cu care a lucrat şi-i cunoaşte (lucru important!), aşa că se poate spune că nu prea are contracandidaţi. Îl vedeţi cumva, pe Şerban Nicolae la cârma PSD? Omul a făcut nişte valuri pe la televiziuni, dar, pe drept, nu prea a fost convingător, că doar nu poţi schimba regulile jocului „pe ecran”, trebuie s-o facă în interiorul partidului. Robert Negoiţă a făcut pasul îndărăt, şi-a dat seama că un nou mandat de primar, la sectorul III al capitalei se obţine mai lesne cu sprijinul partidului, decât fără. În afara altora fără importanţă, să-l amintim şi pe Daniel Savu, venit în politică de la SRI, poziţie care nu-i face rău, nici bine, în candidatura de la şefia partidului. Pare că la PSD (o spun numai până la proba contrarie) nu se aleg preşedinţi şi dintre acei care n-au un anumit stagiu în partid, nu-i adică, ca la PNL-PDL, de-a ajuns preşedintele Iohannis de la Forumul German. Atât lui Daniel Savu, cât şi lui Cătălin Nechifor cu destule calităţi, dar nu suficiente pentru a conduce partidul, candidatura poate să le arate de câtă popularitate şi încredere se bucură la data congresului. Nu cred că Dragnea poate fi învins de cineva, sprijinul lui Ion Iliescu este un adjuvant, nu-i determinant, voturi împotrivă vor fi, dar şi acestea se vor alinia disciplinat, în spatele şefului.

Cum va arăta PSD-ul după alegerea lui Dragnea? Ca să răspundem cât mai aproape de adevăr, trebuie să ne amintim că, după revoluţia din iunie 1830, din Franţa, care l-a înlăturat pe regele Carol al X-lea, aristocraţia l-a impus rege pe Ludovic Philip de Orleans (1830-1848), prilej cu care cei bogaţi au spus: „De aici înainte vom domni noi, bancherii”. După congresul lui Dragnea se va spune: „De aici înainte vom conduce noi, baronii”. Numai baronii din PSD? Nu, toţi baronii; bogăţia nu are culoare politică! Poate că un alt congres PSD va lua în dezbatere raportul dintre avere şi apartenenţa la un partid de stânga, cum este sau cum se pretinde PSD. Vă mai amintiţi de Radu Mazăre şi de Nicuşor Constantinescu? Nu spun că social-democraţii trebuie să fie calici, dar diferenţierea de avere strigătoare la cer între membrii aceluiaşi partid aminteşte de situaţia social-economică din oraşele-republici italiene din evul mediu, dominate de popolo grasso în opoziţie cu popolo minuto. Indiferent de evoluţia situaţiei interne şi internaţionale, baronii din PSD trebuie să gândească că totdeauna sunt alţii mai bogaţi decât ei, caz în care, cei săraci vor căuta pomeni şi protecţie la aceşti mai bogaţi, dând de pământ cu social-democraţia. Să sperăm că Dragnea va şti să ţină cumpăna dreptăţii în echilibru, va trasa o linie nouă partidului şi va tempera avântul spre acumularea averilor uriaşe, folosindu-se tocmai de puterea politică. Deşi este hotărâtoare decizia Curţii de Apel, în ce-l priveşte pe Dragnea, acesta are timp să-şi savureze victoria, iar victoria lui este meritată.