Într-o Europă care încearcă să pună botniţă naţionalismelor, în Ucraina încă sunt aprige vocile care clamează drepturi ancestrale asupra teritoriilor vecinilor. După izbucnirea conflictului din estul rusesc al ţării înzestrate de Hruşciov cu teritorii ce nu i-au aparţinut, în spaţiul slav însuşi s-au înmulţit vocile celor care o văd destrămată, teritoriile alipite ei prin forţă urmând a se întoarce acolo de unde au fost desprinse.
Şi în România s-au auzit voci care exprimau o asemenea opinie, dar statul român s-a alăturat Europei în susţinerea statului ucrainean în conflictul cu Rusia. S-a afirmat de multe ori în ultima vreme că România este prietena Ucrainei. De curând chiar s-a făcut oarece vâlvă cu primirea unei familii ucrainene din Lugansk, de pe frontul din est, căreia, undeva, în zona Bistriţei, i s-a asigurat o locuinţă. Este o picătură într-un ocean, dar spune ceva despre atitudinea României faţă de statul vecin.
Şi iată că, prieteni, prieteni, dar brânza-i pe bani! Deloc convinşi că le-am fi prieteni, vecinii noştri se pregătesc de ce-i mai rău în legătură cu noi. Au hotărât deci să creeze o unitate militară de vreo 1000 de luptători de munte, care să se aşeze în vechile cazarme din Colomeea. Rolul luptătorilor ar fi acela de a se constitui în apărătorii nordului Bucovinei de o posibilă invazie a armatei României în acel teritoriu.
Au ei probabil indicii temeinice că există un asemenea pericol din partea unei Românii agresive. Întrebarea este: constituie Ucraina asemenea unităţi şi în preajma frontierelor cu Ungaria şi Polonia? Sau doar România cea (fals) prietenă e în stare să invadeze teritoriul „hărţuitului” stat vecin?
Comentarii