„Fortăreaţa”

…Sâmbătă, prin graniţe deschise, aproximativ 10.000 de migranţi sosiseră în Austria, iar dintre aceştia 8.000 erau deja pe picior de plecare spre Germania. Ulterior, trei trenuri cu 1200 de migranţi erau aşteptate în Germania dinspre Salzburg. Viena avertiza însă că deschiderea frontierelor sale nu poate fi decât „temporară”, somând UE, să găsească „de urgenţă” o rezolvare a situaţiei. Pe de altă parte, premierul Turciei (ţară ce a acceptat 2.000.000 de refugiaţi dinspre Siria şi Irak) critica UE că acceptă un număr „ridicol de mic” de refugiaţi, în acest context calificând Europa ca fiind o „fortăreaţă creştină”…

…Din alte timpuri ale istoriei, întâmplările de acum par să convoace şi poveştile celor două asedii – nereuşite – ale Vienei, din 1529 şi 1683, vremuri în care – ca şi astăzi! – oraşul austriac era perceput ca poartă a Europei Occidentale. În cazul celui din urmă asediu, după ce-şi va fi clădit fortificaţii puternice, dar care nu aveau să se dovedească impenetrabile, Viena era despresurată şi eliberată de forţele unei alianţe intitulate „Liga creştină”, evenimentul însemnând, atunci şi ulterior, prin consecinţele sale, retragerea definitivă a puterii Imperiului Otoman din Europa Centrală.

Iată că, deşi situaţiile par incomparabile, deşi conflictele care au generat-o pe cea actuală par departe, iar în Europa este pace, nu doar Viena însăşi şi-a păstrat aspectul simbolic, ci şi graniţa (imaginară?) dintre lumile diferite pe care, totuşi, le desparte.