Este bine ştiut pentru fiecare român că Mănăstirea Neamţ – prin cadrul natural pitoresc în care este aşezată, împreună cu schiturile dependente de ea – Pocrov, Vovidenia şi Icoana, prin valoarea arhitectural-artistică a ctitoriei Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, un punct de reper în istoria arhitecturii moldoveneşti, precum şi prin activităţile cultural-artistice-sociale îndeplinite – a atras cu fiecare zi tot mai mulţi cercetători îndrăgostiţi de lucrarea de descifrare a trecutului ei istoric.
Un trecut legat adânc, un trecut de „cărturărie şi artă” cum spunea în vremea sa N. Iorga, un trecut în care desluşim şi mai bine înfăptuirile făcute de cei dintâi Muşatini.
Mănăstirea Neamţ este cea care „în curs de veacuri, când Moldova nu avea nici universităţi, nici şcoli secundare, nici chiar şcoli primare … a fost pilonul culturii creştine şi naţionale, educând şi instruind între zidurile sale” aşa cum bine mărturiseşte, cu exemple grăitoare, părintele arhim. Benedict Sauciuc, stareţul Sfintei Mănăstiri Neamţ, în primele pagini ale lucrării pe care o aducem în atenţia cititorilor – Arhim. Benedict Sauciuc, Ierom. Iacob Todică Evoluţia proprietăţilor imobiliare ale Mănăstirii Neamţ – Terenuri Agricole şi cu vegetaţie forestieră, Editura Sf. Mina, 2012 –, lucrare care se doreşte şi reuşeşte să fie o expunere exhaustivă a inventarului proprietăţilor Sfintei Mănăstiri, lucrare apărută în condiţii grafice deosebite..
Desigur, se pune întrebarea pe deplin justificată: care este scopul apariţiei acestei lucrări? Scopul apariţiei acestei lucrări este acela de a transmite în viitor, într-un volum bine gândit şi riguros redactat, documentele care atestă în mod de netăgăduit o parte din patrimoniul Bisericii Ortodoxe Române, patrimoniu care după momentul nefast din 30 martie 1948 a suferit mult, Biserica fiind deposedată atunci în mod abuziv de proprietăţile sale.
Desigur, actul de la 30 martie 1948 urma Decretului Domnesc 4381/10.06.1859, când i s-au luat Mănăstirii Neamţ, potrivit documentelor de arhivă, următoarele averi : 74 de moşii cu o suprafaţă de aproximativ 300.000 de hectare, cuprinzând teren agricol, pădure, vii şi livezi cu toată zestrea lor. De altfel, se ştie că în prestigioasa bibliotecă a Mănăstirii Neamţ există un manuscris redactat în chirilică, ce cuprinde titlurile a 4430 documente care au fost predate statului în 1862, anul secularizării averilor mănăstireşti din vremea domniei lui Alexandru Ioan Cuza.
În ciuda faptului că regimul comunist a confiscat multe proprietăţi, în 1989 Mănăstirea Neamţ avea în proprietate 412 ha teren.
Odată cu apariţia Legii 18/1991 şi a Legii 1/2000 se cuvenea ca, fără echivoc, Mănăstirea Neamţ să fie repusă în posesie pe suprafeţele care i-au fost răpite şi care legal îi reveneau.
După o perioadă de aşteptare care nu mai putea fi prelungită, obştea Mănăstirii Neamţ a luat hotărârea de aduna documentele necesare redobândirii bunurilor imobiliare care, de drept, i se cuveneau.
Toată această documentaţie este adunată în acest volum mare – peste 680 de pagini, un volum cu greutate – la propriu şi la figurat –, în care cu o minuţiozitate de bijutier, au fost adunate mărturiile necesare pentru refacerea adevărului istoric.
Copiile documentelor prezentate în acest volum justifică dreptul de proprietate pentru terenul agricol, dreptul de proprietate asupra fondului forestier, reuşindu-se astfel să se reîntregească, „pe cât a fost posibil, – după cum afirmă Părintele Arhim. Benedict – patrimoniul mănăstirii, modelând astfel şi percepţia fiecăruia dintre noi, dar şi a celor ce vor parcurge conţinutul acestei lucrări editoriale, asupra conceptului de proprietate în orizontul evoluţiei istorice”.
O lucrare cu adevărat monumentală în acest domeniu şi care după ştiinţa noastră este unicat în momentul de faţă în istoriografie, aşa încât rugăm pe Bunul Dumnezeu să binecuvânteze strădania părintelui stareţ Arhim. Benedict Sauciuc şi Ierom. Iacob Todică, şi suntem încredinţaţi că această lucrare va contribui la împrospătarea şi îmbogăţirea cunoştinţelor în legătură cu Mănăstirea Neamţ – comoară de mare preţ a Ortodoxiei române.
Dr. VASILE M. DEMCIUC
Comentarii