Puţini sunt oamenii încercaţi de destin aşa cum a fost pictorul Radu Bercea. S-a născut pe 29 august 1939, cu două zile înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, în localitatea Cuciuru Mare, astăzi în nordul Bucovinei.
Familia lui este nevoită să se retragă din faţa hoardelor sovieto-asiatice. Amprentat însă de nenorocirile şi calvarul fiinţei româneşti, Radu Bercea îşi completează destinul cu un har dumnezeiesc, pictura. Destinul, pentru că el este cel ce hotăra şi soarta zeilor din Grecia Antică, îi impune o suferinţă cauzată tocmai de cei care l-au alungat de la locul naşterii.
Radu Bercea este arestat la vârsta de 19 ani de către organele de Securitate ale Partidului Muncitoresc Român (PMR), deviindu-i astfel cursul vieţii într-un mod nefast. Este acuzat de către organele de anchetă ale Securităţii că nutreşte sentimente duşmănoase faţă de partid şi că ar elogia Vestul. Este supus unor torturi inimaginabile, terorizante, cu mijloace specifice călăilor de Ev Mediu, pentru a se obţine declaraţii neadevărate, numai pentru că aşa au vrut anchetatorii. Deseori se întreba, pe timpul detenţiei sale (1959-1964): „Cum puteam eu să răstorn şi să influenţez regimul comunist care era deja instaurat?”.
A fost o perioadă, în România comunistă, cu deosebire până în 1964, când cetăţenii români născuţi pe teritoriul României Mari, refugiaţi din faţa ocupanţilor, erau predaţi sovieticilor. În anul 1940, întreaga familie este obligată să fugă din faţa tăvălugului sovietic, cu toţii renunţând la locul de baştină, ceea ce a stârnit ura faţă de ocupantul sovietic. Cei fugiţi credeau că în Ţara Mamă vor fi apăraţi de repercusiunile regimului stalinist. Imediat după anul 1944, bunicul şi o mătuşă a lui, împreună cu o parte din săteni, au fost trimişi în gulagurile din Siberia şi mulţi dintre aceştia nu s-au mai întors. Niciodată Radu Bercea nu şi-a imaginat câtă ură putea să aibă ocupantul bolşevic împotriva oamenilor locului, ca apoi mâna lungă a NKVD-ului să ajungă şi în ţara ocupată.
Procesul, arestarea şi condamnarea au fost un circ, o parodie a Justiţiei ţării ocupate de către sovietici. Este condamnat la cinci ani de lagăr de exterminare din Balta Brăilei. De menţionat faptul că, la început, a fost condamnat la 20 de ani de muncă silnică, conform articolului 209, punctul 1, litera A, acuzat de crimă, de uneltire împotriva ordinii sociale. Autorităţile judiciare comuniste realizează faptul că pedeapsa dată lui Radu Bercea este prea mare şi aceasta i se reduce în două etape: de la 20 de ani la 15 ani, şi de la 15 la 5 ani. A fost întemniţat şi la Piatra Neamţ, şi Iaşi. Detenţia lui a avut însă şi un impact pozitiv major asupra vieţii sale, deoarece pe timpul cât a fost închis a întâlnit oameni de înaltă moralitate şi de o înaltă cultură. Este de ajuns să-i amintim aici pe acad. Alexandru Zub, pe Alexandru Paleologu şi Alexandru Ivasiuc. Până în anul 1989, pictorul a fost sub controlul absolut al Securităţii, orice mişcare a sa fiind urmărită.
Cu regret şi durere în suflet, Radu Bercea amintea faptul că în anul 1989 se mai aflau în jur de 130.000 de deţinuţi politici şi deportaţi, iar la ora actuală dacă mai sunt 2.000 în viaţă…
Ca pictor nu putea să nu pună pe simeze calvarul deţinuţilor politici. După 1989, pictorul are mai multe expoziţii pe tema Gulagului românesc. I-am văzut cele 35 de lucrări expuse la Muzeul din Gura Humorului cu tema „Memoria retinei Gulagului românesc”, despre care muzeograful Cristina Turcu a spus: „Este o expoziţie foarte reală, dură, dar care înfăţişează o realitate tristă şi în care pictorul Radu Bercea a fost implicat direct. Este realitatea închisorilor comuniste în care pictorul a trăit timp de şase ani de teroare.”
De menţionat faptul că multe dintre creaţiile sale care oglindesc infernul Gulagului românesc se află şi la Memorialul Sighet. Destinul îi mai dă o lovitură, de parcă totul s-ar întâmpla într-o tragedie greacă, soţia dumnealui, în urma unui atac de cord, murind, el rămânând cu durerea, pentru a oglindi existenţa aşa cum este ea, cu înălţări şi căderi, de care destinul nu este străin.
Comentarii