La Fălticeni a avut loc duminică, 19 iulie, vernisajul expoziţiei de pictură a cunoscutului artist plastic, profesor în cadrul Institutului de Arte din Bucureşti, Ion Grigore.
Artistul s-a născut în 1940 în satul Corni, judeţul Suceava, localitate în care a urmat şcoala primară, iar apoi la Suceava a studiat la Liceul “Ştefan cel Mare”. În 1964 a intrat la Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”, secţia Artă Monumentală, unde i-a avut profesori pe Ion Popescu Negreni, Gheorghe Popescu şi Gheorghe Labin. A rămas la această instituţie o lungă perioadă de timp în calitate de cadru didactic. În paralel, Ion Grigore a realizat numeroase lucrări de pictură murală la biserici precum cele din satul natal, Corni, Valea Lupului, Săcele, Paraclisul Mănăstirii Dealu, Bâldana sau Biserica „Sfânta Înviere” din Suceava, dar şi în instituţii laice cum ar fi Conservatorul din Bucureşti, un liceu din Caracal, Muzeul Pompierilor din Bucureşti etc. Ion Grigore are lucrări în colecţii de stat şi particulare din România, Italia, Franţa, Elveţia, Belgia, Olanda, Canada, Japonia, Israel, Anglia şi a fost distins cu numeroase premii şi diplome în ţară şi în străinătate.
Fiind un apropiat al Maestrului Ion Irimescu, Ion Grigore a poposit des la Fălticeni după întoarcerea Maestrului acasă, fie pentru a expune, pentru a sta de vorbă cu Ion Irimescu sau pentru a participa la numeroasele manifestări găzduite de muzeul de pe strada Mihai Eminescu.
Popas în satul bucovinean
În cadrul vernisajului de duminică, despre personalitatea şi opera lui Ion Grigore a vorbit Doina Cernica. Scriitoarea a prezentat mărturii de la numeroasele întâlniri pe care le-a avut cu artistul în calitate de gazetar, la Universitatea de Arte din Bucureşti, la Suceava, la Corni, dar şi în alte locuri din ţară, precum şi aspecte legate de genurile cele mai uzitate ale picturii folosite în lucrările expuse (peisajul, natura moartă şi portretul), armoniile cromatice expresive, care dau sinceritate tuturor lucrărilor sale. Doina Cernica a scos în evidenţă şi compoziţiile reuşite care pun în valoare satul bucovinean, din care nu lipseşte rusticul şi biserica.
„Cele mai multe lucrări dedicate au o biserică în fundal, pentru că aşa era satul din nordul ţării, un sat dominat de biserică, deşi biserica era de obicei simplă, blândă, primitoare pentru cel care venea să se închine sau să-şi trăiască marile momente: botezul, nunta, despărţirea de cei dragi. Mai apărea şi câte un peisaj cu maşini pe şosea şi cu un indicator, Corni, indicator rural care era străjuit de o oiţă cu puiul ei, iar în fundal se vede satul tradiţional şi biserica, planul doi contând şi dominând. Aşa se întâmplă întotdeauna în peisajele lui Ion Grigore” a spus Doina Cernica.
Doina Cernica a făcut şi un popas de suflet la biserica din Corni, pe care a vizitat-o în urmă cu câţiva ani, când Ion Grigore lucra la pictura interioară. Este biserica cea mai dragă artistului, fiind cel mai întâlnit locaş de cult reprezentat în lucrările sale. Este biserica în care părinţii săi s-au cununat, în care el a fost botezat, şi lângă care părinţii şi-au găsit odihna veşnică.
„Domnul profesor avea toată energia sufletească, doar poate nu în întregime şi energia fizică pe care o avea odinioară. A înfruntat timpul cu acelaşi curaj dintotdeaua, lucra singur, singurul ajutor venea din partea pălimarului care pregătea amestecul de var cu câlţi. Atunci mi l-am închipuit pe Ion Grigore ca un Michelangelo lucrând la Capela Sixtină. Dl profesor Ion Grigore stătea pe o plută undeva aproape de cupolă, cu o găletuţă cu vopsele şi cu un reflector şi picta o stea. Stăteam cu inima strânsă că acoperişul o să se desfacă, o să plutească şi o să se piardă în zarea pe care o iubeşte atât de mult” a descris Doina Cernica întâlnirea de la Corni.
Pictura murală, cultura populară şi folclorul
Pictorul Gabrel Baban a vorbit despre dragostea pentru artă a celor născuţi la Corni, Ion Grigore, Costin Neamţu, Liviu Gherghina, Cezar Petrescu, care s-a remarcat ca artist în Franţa, făcând să se vorbească frumos despre acest sat în lumea artei.
„La Corni l-am găsit pe Ion Grigore într-o casă care m-a impresionat prin decoraţia care se apropie de tradiţie, dar şi prin personalitatea cu care Ion Grigore a înfrumuseţat-o. Lângă uşă era o lucrare ceva mai mică, cu un câine desenat în acelaşi spirit cu tot ce era acolo şi care avea ca titlu «Aici eu sunt stăpânul», ceea ce arată umorul fin al lui Ion Grigore”.
Gabrel Baban a povestit şi despre hărnicia şi dăruirea totală a lui Ion Grigore din taberele de creaţie, „maestrul renunţând şi la masă pentru a sta aplecat asupra lucrărilor sale, după ce colinda împrejurările pentru a se inspira”.
Pictura murală, cultura populară şi folclorul sunt factori ce au contribuit sau şi-au pus amprenta în formarea lui Ion Grigore ca personalitate artistică.
“Creaţia lui Ion Grigore este destul de diversă. În afară de arta parietală, arta monumentală, a practicat pictura de şevalet în care şi-a îndreptat atenţia asupra mai multor genuri, toate aceste genuri fiind prezente în această expoziţie. Este o expoziţie care nu se vrea o retrospectivă, dar este o secţiune din activitatea recentă a lui Ion Grigore în care vedem peisaj, natură statică, compoziţii şi portrete. Ne atrage atenţia în mod deosebit peisajul, dar şi compoziţiile cu personaje inspirate tot din lumea satului, care sunt extrem de interesante şi captivante. Maniera în care lucrează nu o putem categorisi, pentru că este tangentă şi cu arta naivă şi cu divizionismul şi cu arta neoimpresionistă. Ion Grigore creează o anumită vibraţie dând viaţă fiecărui colţ dintr-o lucrare. În ceea ce priveşte cromatica, atrag atenţia asupra calităţilor de a-şi alege o temă coloristică încă de la început şi, de aceea, când am aşezat lucrările în expoziţie, am căutat să alternez lucrările în culori reci faţă de cele calde pentru a se pune în evidenţă unele pe celelalte. Observăm o abordare îndrăzneaţă în toate direcţiile, subiectul în sine determinând alegerea culorilor. Peisajele ne trimit într-o lume aproape metafizică prin observarea unei realităţi, dar cu alţi ochi, şi dându-i acel mister pe care încercăm să-l descifrăm doar privind repetat lucrarea respectivă” a spus Gabrel Baban.
Portretele sunt făcute cu simţul umorului, dar şi cu o uşoară nostalgie, mai ales prin căutarea expresiei şi a particularităţilor personajului prezentat. Portretele au ceva de transmis prin căutătura ochilor, prin gestul făcut.
Prof. Constantin Bulboacă nu a vorbit ca specialist în pictură, ci a depănat câteva impresii despre maestrul Ion Grigore.
Chiar dacă i-au fost aduse elogii venite din partea unor importanţi oameni de cultură, Ion Grigore şi-a dorit să fie o prezenţă discretă, ascultând cu atenţie tot ceea ce s-a vorbit despre el şi opera sa, iar la final a spus că pictura trebuie să vorbească şi nu pictorul. La sfârşitul manifestării, prof. univ. Nicolae Maxim şi dr. Paul Mustaţă au oferit un mic concert de flaut şi pian. (IUSTIN B.)
Comentarii