Parale

Cei care abia de capătă nişte parale (inclusiv cei care le capătă degeaba) pe care iute le scapă printre degete (iată, o recentă anchetă pe buzunarele individuale „dezvăluia” din nou că majoritatea românilor îşi cheltuiesc veniturile lunare numai pe adăpost şi hrană) au cam murmurat aflând despre eventuala creştere a lefurilor demnitarilor. Altfel, lefuri relativ mici dacă ar fi să le compari… cu altele mai mari şi mult mai mari (inclusiv pe cea a unui ministru cu cea a unui subaltern, binişor mai fericit decât el când semnează statul de plată), dar chiar şi cu altele mai mici (dacă te gândeşti că un demnitar încasează doar de 4-5 ori mai mult – adică un salariu „ruşinos” în calificarea lui Eugen Teodorovici – faţă de un oarecare amărât lefegiu debutant). Nu demult, preşedintele K.W. Johannis (şi el aflat în aceeaşi situaţie) interpreta intenţia de majorare ca fiind una „înţeleaptă şi cu bătaie lungă”, inserând-o la categoria „prevenirea corupţiei”. Va fi ştiind dumnealui mai mult şi mai bine decât ştiu ori bănuiesc toţi cei care, numai şi numai fiindcă n-au ce face, se pun a cântări lefuşoarele demnitarilor, gândind cu minţile lor slabe (fiindcă abia-şi gestionează bugetul firav al casei, nu pricep ei cum să ai pe cap mari probleme ale ocârmuirii naţiei!) că astfel de oameni însemnaţi (ori pe care demnitatea îi face dintr-o dată însemnaţi) n-ar trăi (şi încă pe-un picior cu măsură mare) din lefuri, ci dintr-o seamă de oportunităţi care le vin „la pachet” cu frumuşelele lor slujbe…