Gard în gard

…Om gospodar, nu încape vorbă! Dar ce te faci când hărnicia lui îţi aduce ţie, vecinului, prejudicii? În urmă cu un an, creştea 11 porci, anul acesta aflăm că are deja 20, îngrijiţi cum nu se poate mai bine de un porcar. Rezumând, a creşte porci înseamnă investiţie, muncă, putoare şi, apoi, beneficii, dar ce te faci când ţie, ca vecin, îţi rezultă (fără vreo invidie) doar putoarea?! Sau şi eventuale alte riscuri, fiindcă depozitul de gunoi de peste gard se află la doar cam zece metri de fântâna ta… Aşadar, situaţia nu-i de ieri de azi (plus că ar mai fi şi alţi vecini afectaţi, dar ei nu-s în imediata apropiere), însă Doina Tănase din Pătrăuţi (femeie singură, cu copii plecaţi la muncă în Spania) ne-a povestit-o ieri, răzbită şi de duhoarea porcină sporită în aceste zile toride, şi de faptul că, până acum, n-a izbutit să schimbe situaţia cu vorba bună. Anterior, în 25 mai, o reclamase la DSV; reclamaţie rămasă până acum, aflăm, fără vreun efect, fără vreun răspuns. O altă jalbă s-a depus ieri la APM (chiar! va fi existând o autorizaţie de mediu?), cu mai mari speranţe; alta ar urma să ajungă la Primăria Pătrăuţi. „Dacă altfel nu se poate!?” îşi zice săteanca ajunsă la oraş, pe caniculă, dar… la aer curat şi aflată în neplăcutul rol de umblătoare cu jalbele. Şi apoi pleacă la casa ei de la ţară, care o aşteaptă gard în gard cu cocina, învăluită-n putori. Ce porcărie (…are vecinul)! Cine zice că ba, să se pună în situaţia Doinei Tănase!