De ani buni ştiu că încheierea unui an şcolar este totuna cu o zi de sărbătoare. O zi mai aparte, o zi în care se cântăresc… roadele (chiar dacă toamna se numără bobocii; noi îi numărăm şi în luna lui Cireşar!). Sunt momente emoţionante şi la Izvoarele Sucevei. Se acordă diplome şi distincţii elevilor merituoşi, se cântă, sunt aduse în scenă momente de comedie.
Este un sfârşit şi mai este şi un început. Este un sfârşit pentru că încheiem un an de şcoală (pentru unii, oare, al câtelea? Nici nu vreau să mă uit în catalog) şi un început pentru că privim şi gândim spre cel ce dă să vină. Copiii, în faţa unei asistenţe numeroase, începând cu clasa pregătitoare (nu-mi place să-i spun zero), au prezentat tot ce-au avut mai bun. Munca şi sudoarea de peste an s-au regăsit în vorbirea şi faptele lor. Am reţinut câteva sintagme: „Cu dreptul în viaţă să intraţi, că şi cei răi vor plăti”. „Şi împărăteasa uneori este rea…”. „Deşi casa este mică, uneori încap şi şapte frăţiori”. „De ce n-are ursul coadă?” – asta n-am înţeles-o! Toţi pot fi cuprinşi într-un buchet de flori culese de pe fâneţele înmiresmate ale unui darnic Cireşar. Am aflat de la ei cum se pune accentul pe profesor. „Păi, pe profesor nu se pune niciun accent!” . Fără cuvinte! N-au lipsit cântecele în limba ucraineană, care au condimentat serbarea de sfârşit de an şcolar. Elevii au talent. Numai să-i provoci. Elevii, într-un spaţiu primitor şi bine sonorizat, pentru care mulţumim gazdelor, merită toată lauda. Se vede că şi într-un sat mic, fără surle şi trâmbiţe, se face treabă bună. Se vede că trăiesc oameni dătători de oameni mari. …Mici la stat, dar mari la sfat.
Grupul vocal-instrumental „Izvoraşul”, pe strune de mandoline, la a nu ştiu câta reprezentaţie, a încheiat programul de mai bine de trei ore, un mănunchi de 20 de copii pregătit cu sudoare de preotul Valentin Ardelean. Doamna director, prof. Crizantema Alexander, a felicitat copiii, le-a urat succes, vacanţă plăcută şi senină!
Comentarii