– Biserica „Sfânta Treime”, ctitoria familiei Scriban. Scurt istoric –
Pe stânga şoselei ce duce spre Dorohoi, traversând târgul sau cartierul Burdujeni, apare biserica, într-o privelişte încântătoare, înconjurată de brazi, pomi fructiferi şi multă verdeaţă. După 1944, acest sat, împreună cu târgul, formează o comună, apoi devine cartier al municipiului Suceava.
Scurtă istorie a locului
Localitatea Burdujeni, după legendă îşi trage numele de la un cioban cu numele de Burduja, care-şi păstorea turmele prin părţile locului.
Primii locuitori s-au identificat de la 1490, când Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, după cucerirea Pocuţiei, a găsit de cuviinţă să colonizeze partea locului cu rutenii Pocuţiei, împroprietărindu-i cu pământ pentru a-şi construi locuinţe.
Rând pe rând s-a mai adăugat şi populaţia românească de prin satele vecine, ocupându-se cu agricultura şi creşterea animalelor.
În urma răpirii Bucovinei de către austrieci, în 1775, localitatea Burdujeni a devenit punct de frontieră.
După răscoala ardeleană (1784) condusă de Horea, Cloşca şi Crişan, multe familii de ţărani, fiind persecutate, s-au refugiat în Moldova, ajungând până şi-n părţile Burdujenilor, găsindu-şi adăpost, încât viaţa locuitorilor s-a schimbat în bine.
Dintre locuitorii din Burdujeni veniţi din Transilvania s-au identificat şi cei ai familiei Artimescu Scriban din Câmpulung Moldovenesc. Preotul Ion (Ioniţă) Scriban, căsătorindu-se cu sora preotului Gavril din Adâncata, pe nume Pelaghia, îl găsim slujitor la Mănăstirea Teodoreni (ctitoria lui Teodor Movilă, 1597). Din această căsătorie au rezultat patru copii: fiica Sofia şi trei fii: Gavril, Vasile Filaret (1811-1873) şi Nicolae Neofit (1803-1884) care s-au remarcat în cariera eclesiastică şi didactică. Această familie de cărturari a avut şi o stare materială deosebită, având zeci de hectare proprietăţi în jurul Sucevei şi la Iaşi (Bucium), proprietăţi pe care, înaintea decesului, le-au lăsat ca zestre, prin testament, Bisericii „Sfânta Treime” din Burdujeni-sat.
Pentru cine citeşte „Pisania” încadrată în zidul bisericii (deasupra uşii), află că această biserică cu hramul „Sfânta Treime” a fost zidită în anul 1851 cu cheltuiala „Arhiereului Filaret Scriban”.
Biserica
Ea a fost construită dintr-o necesitate familială a ctitorilor Scriban, deoarece în Burdujeni exista pe atunci numai Mănăstirea Teodoreni, ctitoria familiei Teodor şi Ieremia Movilă, care până la secularizare era sub administraţia călugărilor greci. Această mănăstire şi felul cum era condusă nu satisfăcea cerinţele credincioşilor. În jurul anului 1848, bântuia holera în părţile locului şi „oamenii decedaţi se îngropau ca animalele într-o câmpie”… (G. Erbiceanu)
De aceea se simţea nevoia unei biserici parohiale în sat şi a unui cimitir corespunzător.
Fiii preotului Ion Artimescu-Scriban l-au îngropat pe tatăl lor în actuala curte a bisericii în 1848, mort de holeră. Atunci viitorii arhimandriţi şi mai târziu arhierei, după făgăduinţa făcută iconomului Ion Scriban, şi-au ridicat o biserică, o „Troiţă” – necropola familiei. Construcţia bisericii a durat doar doi ani (1850-1851) şi astfel a fost îndeplinită şi dorinţa ctitorilor de a satisface cerinţele religioase ale localnicilor şi a nu mai depinde de Mănăstirea Teodoreni.
Arhitectura bisericii
Biserica este zidită din piatră, adusă din carierele apropiate din Burdujeni. Se pare că ar fi existat o carieră chiar pe strada Carierei, din mijlocul satului Burdujeni.
Biserica are formă de cruce, cu patru încăperi: pridvor, pronaos, naos şi altar.
Clopotniţa este inclusă în corpul bisericii, deasupra naosului. La anul zidirii a fost acoperită cu draniţă, turnul bisericii fiind rotund, în „stil rusesc”. Acoperişul turnului l-a preferat Filaret, când în acea perioadă fusese la Kiev, de unde a şi adus meşteri. Ulterior, biserica (1889) fiind reparată şi acoperită cu tablă zincată, turnul a fost modificat în stil gotic, secţiune dreptunghiulară.
Corpul principal al bisericii este luminat de 7 ferestre, având cale de acces două uşi, la intrarea principală şi la altar.
Pronaosul are două geamuri mici pentru lumină, de unde se poate urca în pod, pe o scară, la clopotniţă.
Biserica este pardosită (podită) cu duşumele, pe când pronaosul şi pridvorul sunt pardosite cu mozaic şi urmează să se aplice gresie.
Cripta familiei Scriban
În curtea bisericii „Sf. Treime” din Burdujeni, se găseşte mormântul iconomului Ioniţă Scriban († 1848) la umbra unui pin de o specie rară, plantat în anul morţii fraţilor Neofit şi Filaret.
Ceea ce atrage atenţia este faptul că la intrarea în naosul bisericii, pe partea dreaptă, se poate observa cripta familiei Scriban, acoperită de o lespede mare de marmură albă (dimensiuni: 2m lungime – 1,04 m lăţime), care datează din anul 1873 şi este realizată de un sculptor necunoscut.
Partea superioară este dominată de o cruce neagră, încadrată între soare şi lună, sub cruce aflându-se inscripţia cu litere latine, iar în partea de jos – emblema arhierească.
După înmormântarea arhiereilor, nepotul Iuliu Scriban i-a istorisit personal autoarei monografiei comunei Burdujeni, Elena Costache Găinariu, că textul versificat a fost compus de Romulus, văr primar după mamă cu Neofit şi Filaret. Aşa că nepotul Iuliu a avut grijă să împodobească cripta cu placă de marmură şi un grilaj din fier forjat.
Iată un fragment din textul sculptat pe placa de marmură: „(…) Episcopul Neofit/ O au pusu şi o au sântit/ Vărsând lacrime ferbinţi/ Pentru fraţii săi mai mici./ Carii odihnesc aici/ Tatăl său de neam romîn/ Presbiter Ioan Scriban/ Muma sa fu Pelaghia/ Fraţii săi, Gavril, Sofia/ Şi cu Filaret Scriban/ Episcopul Moldovan/ (…)/ Romînia au iubitu/ Unirea ei au urditu!”
Mormântului îi mai aparţine şi un pomelnic care se păstrează la proscomidiar. Este pomelnicul ctitorilor bisericii „Sf. Treime” Burdujeni.
Pomelnicul de pe vremea aceea avea scrisă familia care era în viaţă la vii şi cei decedaţi, fiind realizat din tablă vopsită alb, cu scriere latină în chirilică.
Pictura bisericii
Biserica, după zidire şi sfinţire, la început nu a fost pictată în totalitate, ci avea numai câteva icoane în chenar (ornamentate), executate de un zugrav pe nume Oeobco.
Pictura simplă, executată (1890) în tempera, pe bolta naosului şi pronaosului şi patru scene în altar, a fost văzută până în 1962, cu ocazia unor lucrări de renovare şi întreţinere realizate de pictorul Gheorghe Buburuzanu din Gura Humorului.
Pereţii bisericii erau împodobiţi cu tablouri înrămate, pictate în ulei pe pânză.
Alte portrete încadrate (pictate mărime naturală) nu erau decât tablourile ctitorilor Filaret şi Neofit Scriban, cinci la număr, aşezate pe pereţi faţă în faţă, în interiorul bisericii, dreapta şi stânga, după mărturia autoarei monografiei. Astăzi tablourile ctitorilor sunt adăpostite în casa muzeală şi înregistrate în categoria bunurilor de patrimoniu.
Iconostasul construit în stil rusesc, lucrat la Kiev, pare a fi fost adus gata lucrat, după care s-a refăcut, adaptându-se într-un spaţiu mai îngust. A avut o lungime de 5 m şi lăţime de 6 m şi era datat 1850.
Deasupra iconostasului au fost montate patru icoane de argint înrămate (azi păstrate în casa muzeală), pe verso cu autograful arhiereului Neofit Scriban. Icoanele erau aşezate, suprapuse în ordine cu sculpturi în diferite forme, pe fond gri-bleu.
Pe lângă tablourile ctitorilor şi icoanele de pe iconostas, s-au aflat trei icoane aşezate pe pereţii dinspre miazăzi: Maica Domnului cu pruncul şi Elisabeta, pictură în ulei pe lemn, 1850, Maica Domnului cu Sfântul Duh, 1850, şi Maica Domnului cu coroane pe cap, din 1871.
Cea din urmă icoană a fost dăruită de episcopul Iosif Bobulescu. Alt obiect de valoare artistică şi istorică care împodobea biserica este şi Epitaful pictat pe pânză, datat 1857.
Trecând la iconostas, se poate spune că se disting câteva icoane reprezentative: Sfânta Maramă a Domnului, 1850, se află aşezată deasupra uşilor împărăteşti.
Icoana Cina cea de Taină, în centru (din 1850), este pictură în ulei pe lemn de tei.
Icoanele mari de la stânga la dreapta, de dimensiuni mari –Sfântul Ierarh Niculai, Maica Domnului cu pruncul în braţe, Iisus Mântuitorul şi Sfânta Treime (1850), pictate pe lemn de tei, pe fond roşu, bleu şi galben, au fost realizate de un pictor slav Klladec, la care ar fi învăţat în tinereţe şi Grigorescu.
Toate icoanele din iconostas au fost expuse în casa muzeală, după renovarea bisericii (1985), unde se păstrează în condiţii optime.
Prin strădania şi preocuparea preotului Dumitru Hriţcu, s-au construit o casă de prăznuire şi un micromuzeu unde sunt adăpostite bunurile de patrimoniu lăsate de Neofit Scriban. Printre multiplele scrisori găzduite aici, în număr de 468, o parte au fost primite de la diverse personalităţi, precum Andrei Şaguna, prof. şi filosoful Eftimie Murgu etc.
Activitatea culturală, publicistică şi socială
Fraţii Scriban au depus eforturi deosebite pentru modernizarea învăţământului bisericesc, alcătuind manuale şcolare şi preocupându-se intens de latura politică, şi anume Unirea din 1859.
Au lăsat un bogat şi valoros patrimoniu: manuscrise cu conţinut teologic, istoric, literar şi filosofic. În evidenţa inventarului parohiei sunt înregistrate: hrisoave vechi, obiecte de cult, veşminte, cărţi, icoane. De o deosebită valoare este „Mărturisirea ortodoxă a bisericii din Răsărit” (1699), editată de Petru Movilă, tipărită la Snagov, fiind tradusă de Filaret Scriban din limba rusă. Toate sunt păstrate în micromuzeu.
După sfinţirea bisericii din 1851 se cunoaşte şi numele preoţilor care au slujit:
– fratele ctitorilor, Gavril Scriban, şi pr. Ioan Sireteanu din Adâncata.
După înfiinţarea parohiei au funcţionat preoţi cu numire prin decizie:
– pr. Alexandru Râşca: 1886-1934;
– pr. Beraru Dumitru: 1934-1957;
– pr. Hriţcu Dumitru: 1957-1986;
– pr. Adrian Pîrlac, 1986, numit prin decizie sub semnătura Patriarhului Teoctist.
După 1986, actualul paroh, sprijinit de enoriaşii parohiei şi prin iniţiativa Consiliului Parohial, sub epitropia domnului Gheorghe Andruşca, a continuat lucrările de întreţinere şi înfrumuseţare prin construirea casei de prăznuire, a unui nou pridvor, consolidarea gardurilor, construirea unei fântâni în curtea bisericii, mobilier nou, veşminte, cărţi de cult, toate acestea îmbogăţind averea bisericii.
În momentul de faţă parohia are în evidenţă un număr de 385 de case locuite, cu 425 familii şi 1225 de persoane.
Pe linie culturală, subsemnatul are grijă să informeze opinia publică despre valorile ce le deţine parohia, totodată aducând la cunoştinţă proiectele ce sunt propuse pe viitor.
Ne facem datoria faţă de neamul nostru, faţă de înaintaşii noştri, respectând prin aceasta pe aproapele nostru, încât acest locaş de cult să răspundă cerinţelor credincioşilor parohiei „Sfânta Treime” din Burdujeni-sat.
Preot paroh ADRIAN PÎRLAC
Comentarii