Motto: „Adio, sunt bolnavă, m-am înecat c-o şpagă” (Fabulă actuală)
De prea multă vreme bate-un vânt de crimă organizată, care fură tot, usucă tot, rămasă nepedepsită, trăind în simbioză, parazitând toate paradisurile fiscale, pozând în cinste, corectitudine, legalitate, stat de drept şi democraţie, multă democraţie… Ce ne este dat să trăim de aproape două luni, timp în care li s-a luat gheaţa de la inima celor care credeau că legea se aplică numai celor de partea stângă a eşichierului politic, ne întăreşte convingerea că braţul legii este lung şi drept, loveşte în moalele capului când nu te aştepţi, te umflă şi te bagă la zdup, unde, nemaiavând ce face, te apuci de zugrăvit şi vopsit, personalizându-ţi celula. Spectacolul dat de Nuţica, de vreo două săptămâni, singura din fostul harem apărată de Sultan, pentru cinste şi pentru altele, vine să ne spună ceea ce românii, în cea mai mare parte, n-au priceput sau n-au vrut să priceapă: Ea preşedinte şi El prim-ministru şi preşedinte, n-ar mai fi dat legea peste ei, nici dacă ar fi încălţat opinca de fier.
Motivul pentru care vă împărtăşesc nişte gânduri, cum aţi fi crezut poate, nu-i Nuţica, nici gaşca de infractori care suportă, în grade diferite, detenţia (unii toarnă – sunt născuţi în Vărsător, zodie de apă, alţii sunt apatici, îşi pierd buna dispoziţie şi sănătatea, gata, sunt pe moarte, să-i lase liberi să fure!), nu, asta numai prin ricoşeu, vreau să zic că am găsit o oportunitate de a mă înţoli, gata cu coate-goale, m-am privatizat, ura! Am un IMM de făcut cătuşe şi mai zic că dacă justiţia îi înhaţă pe toţi infractorii mari şi mici eu am de treabă până după moarte. M-am gândit şi la braţele fine, care nu pot suporta metalul pe piele, să pun catifea (culoarea, după preferinţă!) şi alte accesorii care să le dea înfăţişarea unor bijuterii primite moştenire. M-am gândit şi la cum să arate cătuşele lui Băsescu, că ce rost are toată tevatura dacă Tartorul rămâne în libertate, chiar dacă nu şi-a pus semnătura pe statul de drept, pe justiţia şi pe serviciile lui, pe galoanele galonaţilor, pe alegerile din 2009 şi pe ciurul cu care ne-a ciuruit. Nimic din toate acestea pe cătuşele preşedintelui puşcăriabil; nu sunt semnificative la fel cum ar fi pe cătuşa de la mâna dreaptă steagul Ungariei şi, la mâna stângă, steagul secuiesc; el, marele patriot, la mijloc, apărând suveranitatea României asupra Ţinuturilor secuizate.
Am observat, împreună cu toată lumea, că încătuşaţii, pe drumul de acasă până la arestul preventiv, ridică mâinile la vedere, ca şi cum şi-ar proclama o victorie, nu le pasă de justiţie, de pedeapsă, legea fiind prea blândă în raport cu gravitatea faptelor. Şi apoi, cum să-i pese infractorului de justiţie dacă el sau ea intră la închisoare – staţiune de odihnă cu pază – putred de bogat, intră cu toate hoţiile şi şpăgile după el. Alta ar fi situaţia dacă cei condamnaţi ar fi întâi şi-ntâi deposedaţi de tot ce-au furat; aşa bogaţi pot corupe din detenţie, îşi conduc afacerile, îşi continuă infracţiunile şi, colac peste pupăză, scriu şi cărţi.
Nu spun prima dată că hoţii, delapidatorii, infractorii şi şpăgarii formează un ghem de interese, dar se au la mână, sunt o mafie, însă fără să fie impusă tăcerea, ca măsură de apărare, încă nu sunt o Cosa Nostra. De aici vine şi frenezia datului în gât a celor cu care au fost prieteni şi parteneri la furat, la dat tunuri şi la încasat, ca şpagă, milioane grele. Ca să scape de pedeapsă sau s-o reducă semnificativ, infractorii „ciripesc” că şi alţii, Cutare şi Cutare au primit, au luat, au intermediat, şi-au dat acordul, aşa că ceea ce părea a fi un moralist, este un castel din cărţi de joc. Până şi Pinalti, cel cuprins de toate bolile, s-a hotărât să toarne pe tovarăşii de infracţiuni şi va spune şi cum a făcut-o pe Udrea deputat de Neamţ – Roman. Cât au stat în arest, Cocoş şi fiul au pus bazele unei agenţii de delaţiune, la care au subscris şi alţii, între care şi Cocoşica, ca parte din familie, însă ea are legământ să nu dezvăluie nimic din implicarea lui Traian Băsescu ca cel care ţinea toate sforile. Probabil că „nasul Nuţicăi”, spre deosebire de nasul Cleopatrei, ascunde ce este considerat tabu şi nu în zadar a făcut ea semnul acela cu degetul la nas, gest pe care eu l-am interpretat prin zicala „Nu-mi bag nasul unde nu-mi fierbe oala”.
S-a încercat şi s-a reuşit să se abată atenţia, pentru scurt timp, de la infractorii cu greutate, gaşca PDL-istă a lui Traian Băsescu care a funcţionat până când s-a întâmplat o defecţiune la direcţie, punându-se pe tapet cumnatul lui Ponta, se înţelege că şi sora, dar şi mama lui. S-au auzit nişte voci că acesta, Ponta, care după ce a pierdut prezidenţialele, le stă ca sarea-n ochi, să-şi dea demisia, dar preşedintele ar fi fost obligat, în cazul demisiei, să desemneze un premier tot dintre PSD-işti. S-a renunţat, până se va crea o altă majoritate, dar nici guvernul cu Ponta nu le dă pace, îi obligă să reducă TVA-ul, cu prea mult ca să poată să reziste. Până când se limpezesc apele, ar fi bine ca justiţia să nu se facă la televizor, cum s-a zis de multe ori, dar dacă în interiorul instituţiilor n-ar fi dintre cei care se lasă cumpăraţi, n-ar ajunge nimic nici pe ecran.
Nu mai vreau s-o văd la televizor pe Nuţica, pe Bica (Ridzi s-a dus), pe alte membre ale haremului lui Băsescu, puse în funcţii mari ca să îndeplinească nişte ordine aducătoare de profituri. Ce hotărăşte Parlamentul în privinţa „prevenitei” nu mă afectează, dar tot ar fi bine s-o trimită în arest preventiv.
Comentarii