Miracol

Dumitru TEODORESCU

Dumitru TEODORESCU

Grădină a Maicii Domnului, România poate pune pe seama providenţei momente importante din istoria sa. Se vestea Naşterea Mântuitorului când furtuna Revoluţiei a şters de pe faţa pământului comunismul în ţara noastră. S-a colindat şi urat atunci pentru prima dată după zeci de ani fără fereală şi spaimă, crezând din inimă cu toţii în puterea rodului seminţei celei noi aşezate sub brazda dintotdeauna. Iar sămânţa, udată cu lacrimile celor ce suferiseră până atunci sau îşi plângeau morţii căzuţi în decembrie, deşi potopită ulterior de straşnice buruieni, a rodit, aducând în casele noastre tulburătoarea nelinişte a libertăţii. Libertate cu care ne-am obişnuit greu, adesea neînţelegându-i rosturile cele adânci, dar bucurându-ne, fiecare în felul său şi toţi împreună, cu adevărat de ea.

Sfertul de veac care măsoară acest timp liber de comunism nu a fost însă deloc uşor. Unii am înţeles libertatea ca fiind dreptul de a nu face nimic sau foarte puţin, dar şi dreptul de a face orice. Între aceste două extreme cei mai mulţi am înţeles însă că picătura noastră de efort se adaugă celui uriaş, de fiecare zi, al ţării întregi, de a se reintegra lumii civilizate şi de a se alinia standardelor ei. Încet, încet, cu poticneli şi având încă atâtea de făcut, ne-am aşezat pe făgaşul dorit deopotrivă de noi şi de cei ce ne-au primit în casa lor. Chiar dacă conducătorii nu ne-au fost întotdeauna cei mai buni, poate şi pentru că răsturnarea de valori de după decembrie 1989 nu a scos prea repede la iveală lideri adevăraţi.

De aceea mi se pare miraculoasă predarea de ştafetă pentru cea mai importantă şi reprezentativă funcţie din stat – cea de preşedinte – întâmplată la exact 25 de ani de la izbucnirea Revoluţiei în România. Nu vom acorda nici cel mai mic credit zicerii cronicarului, potrivit căreia schimbarea stăpânilor ar fi bucuria nebunilor. Este bucuria tuturor, nu pentru că un nou chip ne va popula ecranele televizoarelor şi prima pagină a ziarelor, ci pentru că speranţa care guvernează orice sfârşit de an şi început de nou an ne poate îndreptăţi să ne aşteptăm la mult jinduita minune a reconstruirii cadrului unei existenţe normale în România, o Românie fără grotescul spectacol oferit zilnic de o viaţă publică cu standarde prea coborâte. Este de sperat ca bâlciul românesc să-şi tragă cortina, lăsând loc spectacolului calm şi eficient al adevăraţilor actori. Ar trece astfel vremea saltimbancilor…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: