Timpul şi viaţa trec atât de repede, încât nu putem aprecia la adevărata valoare omul sau personalitatea cu care intrăm în contact ori dorim s-o preţuim cu adevărat.
La anii bătrâneţii, mai ales odată cu pensionarea, începi cu încetul şi permanent să depeni amintirile tinereţii…
Astfel începi să apreciezi valoarea oamenilor şi a personalităţilor cu care ai avut prilejul şi onoarea de a te cunoaşte şi apoi a colabora întru acelaşi scop nobil – cultura.
Amintirile plăcute din mintea noastră necesită să fie împărtăşite de multe ori şi prietenilor, ori celor care au cunoscut acele personalităţi.
Îmi aduc aminte ca acum, deşi au trecut peste 55 de ani, când am avut onoarea să fiu primit la familia profesorului Ilarion Berezniţchi, care locuia într-o superbă casă bucovineană pe strada Dragoş Vodă din oraşul Suceava.
Această vizită mi-a fost aranjată de fratele profesorului, Andrei Berezniţchi, care conducea finanţele la primăria comunei Dărmăneşti, împreună având relaţii prieteneşti.
Domnul profesor Ilarion Berezniţchi m-a primit cu entuziasm şi bucurie, auzind că eu mă ocup de cercetarea şi studierea arheologică din zonă, cât şi a documentelor despre istoria României şi în special a Bucovinei.
Istoricul localităţii Dărmăneşti pe care eu îl studiam i-a trezit viu interes, căci locul naşterii sale e în zonă, satul numit Bahna, locul unde şi-a trăit copilăria şi şi-a petrecut adolescenţa.
Prima primire şi cele ce au urmat la profesorul-filosof au fost de o mare valoare spirituală pentru întreaga mea activitate şi m-au determinat să urmez a doua facultate, Facultatea de Istorie-Filosofie, tot în cel mai mare centru universitar, Bucureşti, pentru a aprofunda mai multe domenii ale ştiinţei şi istoriei omenirii.
Vasta bibliotecă a profesorului era cu multă dăruire şi pricepere îngrijită de fetele sale, dar regret că numai o parte a fost salvată şi asta chiar din iniţiativa proprietarului.
Îmi aduc aminte ca acum când, cu nepotul său, Octavian Berezniţchi, inginer de meserie şi prietenul meu, ne pregăteam să organizăm aniversarea centenarului profesorului-filosof. Iniţiativa noastră nu s-a realizat, căci domnul profesor a plecat „spre cele veşnice, rămânând numai o stea rece în timp”.
Anul acesta, când comemorăm 125 de ani de la naşterea sa şi 25 de ani de când a plecat dintre noi, e timpul să-l pomenim ca om şi ca dascăl de seamă devotat meseriei sale spre binele celor mulţi.
Menţionez că familia Berezniţchi este unică în localitatea Dărmăneşti; a ajutat zeci de familii şi copii să studieze pentru a ajunge oameni de valoare în societate.
În amintirea anilor în care i-am cunoscut şi a preţuirii ce le-o purtăm, se cuvine ca măcar la împlinirea unor ani să pomenim personalităţile locului şi munca lor pentru binele semenilor şi a întregii societăţi. Veşnica pomenire!
Comentarii