– note de lector –
La Editura PIM din Iaşi, a apărut în octombrie 2014, cartea „Dorul de-acasă”, semnată de scriitorul Ion N. Oprea. În volum au venit cu opinii, evocări, studii şi amintiri semnificative 42 de personalităţi din toată ţara. Ca urmare, paginile sale cuprind idei, oameni, fapte şi locuri importante pentru cultura română.
La început, prof. Gheorghe Clapa din Bârlad, în textul „Nici un popor nu şi-a însuşit cuvântul Dor”, vine cu ample explicaţii privind sensul, vechimea, semnificaţia tradiţională a termenului „dor”, totodată scriind despre „dorul de-acasă”. M-au impresionat exprimările autorului, de o frumoasă claritate şi sinceritate, sub titlul de „acasă”: „…Astăzi am simţit dorinţa puternică de-a mă întoarce acasă, acolo, la rădăcinile mele, precum şi dorinţa infinită de-a fi în compania familiei mele şi oamenilor de acolo”. Urmează textele semnate de Vasile Filip, Mihai Bejenariu, Teona Scopos, Vasile Fetescu, Constantin Niţu, Vasile Maftei, Ana Dumitrescu, dr. Valeriu Tudor, Ion Grigoriu, dr. Aurel Constantin Panfil, dr. ing. Avram D. Tudosie, Serghie Coloşenco, Silvestru Pânzariu, Ion Grămadă, Mioara Niculescu, Smaranda Iacoban, Geta Modiga, Luca Bejenariu, preot Ioan Andrioaie ş.a. Ne oprim la evocări ale personalităţilor bucovinene, deoarece ar fi imposibil de cuprins atâta bogăţie de informaţie despre oameni, fapte şi locuri într-un articol de presă. Prof. Mihai Bejenariu din Câmpulung Moldovenesc, sub titlul „Acasă…”, ne spune chiar de la început că „dor înseamnă o chemare lăuntrică faţă de ceva sau cineva drag…”, după care prezintă deosebit de frumos amintiri din copilăria petrecută în satul Ciomârtan, comuna Zamostea, alături de trei fraţi şi o soră. Impresionante sunt amintirile despre copilărie, despre greutăţile provocate de război şi de viaţa de la ţară, despre condiţiile şi greutăţile de a face şcoala din sat, dar şi şcoala de după aceasta, pentru ca doar câţiva fii de ţărani să devină „domni”. Şi tot din Bucovina, prof. Silvestru Pânzariu îşi exprimă convingeri privind dorul de-acasă, folosindu-se şi de nume celebre din cultura română precum Ion Neculce, Dimitrie Cantemir, Nicolae Bălcescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Vasile Posteucă ş.a. Ample şi frumoase evocări cuprinde descrierea „Dor de acasă” în care ec. Ioan Grămadă din Câmpulung după versurile populare „Foaie verde de mohor/ Tot românul are-un dor/ Şi mai greu şi mai uşor/ Dar al meu e cel mai greu/ De nu-l poate duce-un tren…”, ne prezintă motivele dorului în scrieri româneşti, amintiri din anii de şcoală, din armată şi din călătoriile pe care le-a iniţiat şi coordonat ani în şir. Prof. Vasile Maftei, din Câmpulung Moldovenesc, ne spune că „La români, dorul se cuibăreşte în inimi şi minte încă de când suntem mici. El curge din ţâţa mamei direct în sufletul nostru. Din el ne hrănim şi cu el creştem mari”. În acest eseu sunt evocate locurile natale „pline de frumuseţe şi bogăţie, ocrotite de păduri cu verdele lor des şi crud, vara”, după care relatează aducerile aminte din copilărie şi adolescenţă, din anii de şcoală. Importante sunt convingerile profesorului privind şi dorul de România: „Că România este raiul pe pământ nu o spun doar eu. Au spus-o şi alţii înaintea mea, erudiţi şi feţe bisericeşti”. Eseul se încheie cu frumoasa poezie „Dorul de acasă” semnată de prof. Maftei. Despre copilărie, anii de şcoală şi facultate vorbeşte Luca Bejenariu într-un fel mai particular şi prin idei, şi prin exprimări, şi prin durerea pentru Micu (fiica sa) ce crescuse, devenise medic, dar a trecut la cele veşnice.
O carte cu 462 de pagini şi cu o mare bogăţie de informaţii, fapte, oameni şi locuri, dar mai cu seamă cu o bogăţie de învăţăminte şi îndemnuri folositoare la orice vârstă.
Comentarii