DR. FR. W. FOESTER „Îndrumarea vieţii“

Carte de zidire sufletească

 XIV. Problema feminină

  1. Ocupaţia de gospodină

Să privim mai întâi treapta cea mai simplă: slujnica, mâna dreaptă în casă. Am văzut în lămuririle noastre privitoare la chestiunea socială că, mai curând sau mai târziu, vom fi martori la o întoarcere a fetelor din familiile bune în sfera serviciilor personale, în legătură atât cu simplificarea tehnică din ce în ce mai mare a treburilor celor mai de rând, cât şi cu îmbunătăţirea tuturor condiţiilor de lucru şi de relaxare. În America se şi văd începuturile unor astfel de evoluţii. Am greşi foarte mult dacă am crede că progresul tehnic va desfiinţa pe viitor gospodăriile particulare şi va pune în locul lor marile clădiri ale sindicatelor. Economia, fie cât de mare, îşi găseşte o graniţă îndată ce se loveşte de bunuri mai înalte. Producţia mare nu va putea niciodată să înlocuiască iubirea plină de grijă şi adaptarea la nevoile individuale. Deja artificializarea crescândă a tuturor mijloacelor de trai contribuie neîndoielnic ca gospodărirea individuală să-şi cucerească unele tărâmuri, lăsate pe seama industriilor. De aceea, lucrul casnic nu va pieri în viitor. În anumite domenii, va face loc centralizării, în schimb va dăinui în alte domenii, deşi cu pretenţii mai mari în ce priveşte perfecţionarea tehnică, educaţia morală şi agerimea intelectuală a lucrătorilor şi ucenicilor.

E datoria femeilor să îmbrăţişeze aceste nevoi, să adâncească din ce în ce mai mult educaţia manuală, pentru a câştiga puteri noi de muncă ca să-şi organizeze gospodăria pe temeiul unei concepţii spirituale. Oare, după modelul organizaţiilor surorilor din Crucea Roşie, nu s-ar putea forma o organizaţie liberă a surorilor serviciului casnic, care să ceară tuturor membrelor dovada unei ucenicii mai înalte în specialitatea gospodăriei? În schimb însă, să le asigure şi un spor corespunzător de plată şi condiţii mai prielnice de lucru!

Pe lângă acelea care fac din acest serviciu temelia existenţei lor, sunt o mulţime de fete care nu au nevoie de o profesiune, dar simt dureros mizeria trândăviei, a unei activităţi de mântuială, a unei jumătăţi de măsură în toate şi recunosc fără înconjur importanţa morală a unei munci serioase şi ordonate, precum şi a unei priceperi desăvârşite într-un anumit domeniu.

Ce izbăvire ar fi pentru aceste fete dacă, în locul spoielii obişnuite de educaţie, al zbuciumului sportiv sau chiar al studiilor academice, ar învăţa gospodărirea temeinic şi cu pricepere (la nevoie chiar făcând studii comparative în străinătate), după care ar îndeplini, în afara casei părinteşti, un serviciu practic ca ajutoare de gospodină, ca educatoare, sau chiar ca fată în casă. Chiar în cazul contrar se poate găsi o cale de mijloc: un ajutor de jumătate de zi într-o gospodărie străină, unde gospodina este suferindă sau împovărată din cauza prestării meseriei departe de casă. A introduce şi a ţine aici rânduiala, a-i învăţa pe copii cu treaba, a îngriji de sănătatea, curăţenia şi educaţia lor, ce prilej de muncă bogată şi concretă, ce prilej, de asemenea, pentru lărgirea cunoaşterii reale a oamenilor, pentru îndrumarea în raporturi noi, pentru exerciţii de coordonare a oamenilor! Câtă fericire ar revărsa aceste voluntare care acum îşi omoară caracterul din cauza excesului de timp liber!

Hilty, în Alte scrisori, face unei fete următoarea propunere:

Dacă te-ai duce numai o dată, în fiecare zi sau măcar de câteva ori pe săptămână, într-o familie săracă, blagoslovită cu copii, ca să mai vezi cum merge şi să-i dai o mână de ajutor femeii împovărate, fie la dereticat şi la târguit, fie la întreţinerea şi învăţătura copiilor, ai găsi mai multă mulţumire decât dacă ai lua parte la toate concertele şi adunările intelectuale. Am cunoscut o fată din straturile de jos, care, în casa ei, nu a fost niciodată într-un serviciu regulat, dar era pururea gata să se ducă în case străine şi să facă orice treabă potrivită cu puterile ei, pentru o plată modestă. Fiecare ştia că poţi s-o tocmeşti cu ziua sau cu săptămâna pentru orice treabă, unde era nevoie şi că muncea oriunde cu dragoste şi cu credinţă. La moartea acestei fete aşa de nebăgate în seamă, care toată viaţa ei nu s-a gândit niciodată la iubire sau la măritiş şi cu atât mai puţin la vreuna din plăcerile vieţii, după o viaţă lungă şi folositoare în slujba tuturor, a fost mai multă jale decât la moartea persoanelor celor mai cu vază din ţinut.

E sigur că dispreţul, la modă astăzi, al meseriei de gospodină, este în strânsă legătură cu toate ideile noastre false despre educaţie şi despre cultura personalităţii. Nu mai pricepem nici cele mai elementare adevăruri psihologice. De atâtea abstracţiuni, nici nu ne mai dăm seama că o gospodărire dusă cu inteligenţă, cu iubire şi cu caracter, poate să pună în joc şi să dezvolte puterile cele mai înalte ale sufletului.

Şcolile noastre de gospodărire sunt pe drumul cel bun, căci vor să facă din acest adevăr temelia întregii lor activităţi pedagogice, să se transforme în şcoli de iubire aplicată, să arate cum de la treburile bucătăriei, ale camerei copiilor, ale odăii de culcare, ale mesei de familie, poţi trece la orice ştiinţă şi orice filosofie, având, pe lângă asta, folosul de nepreţuit de a pune orice învăţătură în nemijlocită comuniune cu viaţa. Că fizica, chimia, igiena şi câteva cunoştinţe medicale fundamentale (îndeosebi cu privire la bolile nervoase) sunt de cel mai mare folos, e limpede din capul locului. Afară de aceasta, prezenţa servitorilor te introduce în miezul chestiunilor sociale, iar educaţia copiilor, în psihologie şi pedagogie, în problemele morale şi religioase. Dar şi în latura practică poate fi o perfecţionare mai generală: cursuri de îngrijire a bolnavilor, de grădinărit, de lucru manual, în înţelesul cel mai larg. Toate aceste cursuri practice reclamă, la rându-le, completări teoretice. Studiile casnice au apoi şi o latură estetică: educaţia gustului prin studiul artei adevărate. Partea cea mai importantă va fi că studiul, fie prin sine, fie prin prilejurile de dezvoltare lăuntrică, te ridică de la spiritul Martei la spiritul Mariei: te ridică la bunurile mai înalte ale sufletului, unde înveţi să primeşti viaţa şi să-ţi dai seama că tot ce priveşte izbăvirea sufletului este cea mai bună îngrijire a sănătăţii, că economia fără iubire şi fără milostenie face din bani un blestem, că simpla rânduială, fără o viaţă spirituală, duce la împietrire, că luxul şi estetica pot să te îndrume spre sălbăticia lăuntrică, tot aşa de bine ca şi cultul grosolan şi sterp al celor materiale. Nimic nu-i mai important pentru adevărata ştiinţă a gospodăriei decât să-ţi dai bine seama că, fără o educaţie sufletească şi o reculegere mai adâncă, orice vrednicie aduce moartea spirituală: economia te îndrumă spre lăcomie; igiena, spre moleşire; aria bucătăriei, spre setea de plăceri; rânduiala, spre egoism; hotărârea, spre deşertăciune; educaţia, spre ifose; iar toate la un loc, spre sălbăticirea şi învrăjbirea tuturor celor interesaţi.

Pe lângă meseria de gospodină, a cărei putere educativă poate fi din ce în ce mai adâncă şi a cărei întindere spirituală nu are margini, mai sunt o mulţime de alte meserii, care se potrivesc cu aptitudinile femeii şi care, de asemenea, pot să fie lărgite şi spiritualizate: acestea sunt meseriile de îngrijitoare şi educatoare, în înţelesul lor cel mai larg. Tot aici intră şi meseria medicală, îngrijirea bolnavilor, a orfanilor, a săracilor, educaţia şi toate ramurile meseriei pedagogice şi, în primul rând, fireşte, educaţia caracterului.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: