Invidia

„De ce n-o fi stând acasă să-și vadă de pensie?” s-a mirat și parcă nu un tânăr personaj feminin când veni vorba de maestrul George Sîrbu, care organizează o nouă selecție de talente pentru „Balada…” sa. „Să lase și pe alții, că n-a secat neamul lor!”, a adăugat personajul. Pură răutate și în întrebarea, și în concluzia infantei. Pentru că este norocul nostru că un om cu experiența maestrului în materie de folclor „nu are stare” și are răbdarea de a-i pregăti pe cei mici și talentați pentru o meserie dintotdeauna grea și frumoasă, aceea de „artist”, cum își spun cei din branșă.

 

Maestrul și-a creat o echipă în jurul său care îi poate pregăti pe copii ca soliști vocali, ca soliști la instrumente tradiționale, dar și ca dansatori sau membri ai grupurilor vocale sau corale. George Sîrbu nu descoperă astfel noi talente care să ducă mai departe folclorul bucovinean, ci oferă o șansă de a izbândi „altfel” în viață pentru cei talentați și dispuși să-și cultive talentul. El nu câștigă doar niște „artiști”, ci, mai presus de aceasta, câștigă niște suflete, niște destine. Iar concluzia tinerei comentatoare este, într-o măsură egală cu întrebarea, și ea ipocrită. Căci există destui cântăreți, instrumentiști sau dansatori care au deja o experiență remarcabilă pe tărâmul folclorului, căruia i s-au dedicat vieți întregi. Puțini sunt însă aceia care au determinarea, știința și răbdarea de a se înhăma la o asemenea trăsură, căci trăsură este, nu căruță. Distincție, eleganță, tact, infinită grijă pentru întreg, dar și pentru cel mai fin detaliu în strunirea acestor mânji porniți pe drumul devenirii ca superbi bidivii. Iată ce are George Sîrbu și n-au alții. Care, cei mai mulți, nu îndrăznesc să-l judece, ba îl apreciază, pe față sau pe ascuns, sau pur și simplu îl invidiază. Ca și tânăra clevetitoare, fără să-și dea seama.